Citat:
În prealabil postat de catalin2
Dintr-o sursa am luat si eu, asa cum aratam era vorba de abuzurile inchizitiei, condamnate si de papa apoi.
In aces caz era vorba de catari, 180 de executii, prima sursa chiar pe newadvent: http://www.newadvent.org/cathen/03435a.htm
" The execution of about one hundred and eighty heretics at Montwimer in May, 1239, was the death-blow of Catharism in those countries."
E vorba de Robert le Bougre, catharist convertit la crestinism, ajuns inchizitor, in data de 29 mai 1239, la Montwimer (Champagne, in Franta), a judecat si condamnat la moarte 183 de persoane. Acestea au fost executate prin ardere pe rug. Procesul a durat o saptamana. Numele sau este amintit si in articolul dat de mine despre inchizitie pe newadvent. Este condamnat apoi pentru abuzuri (din ce am inteles mai fusese retras odata tot pentru abuzuri). |
În postarea dv cu numărul 17 de pe acest topic vorbiți de "sute de persoane într-o singură zi". Iată că deja sutele de condamnați au coborât la 183.
Dar, așa cum ați observat, această condamnare s-a lăsat cu anchetă papală, în urma căreia zelosul inchizitor a fost eliberat din funcție. Nu că hotărârea sa nu ar fi fost justă și cei condamnați de el nu ar fi fost cu adevărat eretici. Dar Biserica e neobișnuită cu procese care durează o săptămână. În general, procesele de acest fel durau mult, luni și chiar ani. Inchizița a fost și atunci și este și acum de o admirabilă minuțiozitate în conducerea anchetelor. Eu pot să îl întreb pe Inchizitorul Șef ceva legat de credință, la care el își rezervă timp să răspundă: doi ani. La aceeași întrebare, Sfântul Oficiu răspunde în "numai" șase luni dacă cel care o pune este episcop: asta înseamnă că...Inchiziția se grăbește. În sfârșit, între momentul pronunțării sentinței și execuția propriu-zisă se obișnuia să se lase condamnatului timp suficient de reflecție: unii retractau, se converteau în inima lor și erau iertați. Să nu uităm că scopul principal al pedepsei este, la urma urmei, îndreptarea celui care a greșit lui Dumnezeu.