Citat:
În prealabil postat de nutucutu
Ideea era ca oamenilor, creindu-li-se falsa impresie ca biserica le ingradeste libertatea au ajuns incet, incet, sa creada ca legile Domnului sint perimate si ca ei nu mai au nevoie de Dumnezeu. Incet, incet, Il scot pe Dumnezeu din viata lor; intii scot icoanele, apoi mai avorteaza cite un copil pentru a avea bani de concedii, apoi cred ca nu e prea rau sa-si schimbe partenerii ca pe sosete si asa mai departe. Condamnam pe buna dreptate Inchizitia pentru 2000 victime pe care le-a facut in 700 ani de existenta, insa consideram ca traim mai bine acum printre 250.000 milioane de avorturi facute anual, in numele libertatii. Si nu m-am pus deloc in locul Lui Dumnezeu. Ma intrebam daca in ziua de azi, cind sintem "liberi" si bisericile sint goale se mintuiesc mai multi oameni decit in Evul Mediu, cind, chipurile, oamenii nu erau liberi, iar bisericile erau pline.
Excesele si greselile Inchizitei trebuiesc condamnate si Biserica Catolica chiar a facut acest lucru. Greselile ei nu ma vor face totusi sa fiu oarba si sa nu recunosc ca Inchizitia a avut o contributie importanta in infiintarea primelor Universitati din Europa, de exemplu, iar daca stim ce s-a intimplat in Europa in acea vreme, stim datorita Inchizitiei si Bisericii Catolice care a consemnat totul, si bun si rau. Ce se intimpla in Balcani in acea perioada, de exemplu, nu se stiu prea multe. Cind la noi abia apareau voievodate si cnezate, in Europa, datorita Inchizitiei mult incriminate si Bisericii Catolice apareau primele universitati.
|
Stii, exista o istorioara ortodoxa care imi place foarte mult pentru ca arata cat de superficial si conjunctural judecam noi. Povestioara spune asa: un calugar imbunatatit care traia in pustie ajunge la un moment dat sa ia in grija sa un baietel pe care il creste impreuna cu el. Nu imi mai aduc aminte daca specifica cum a ajuns sa aiba acest copil in grija, dar este putin important. Si acest copil creste alaturi de calugarul imbunatatit, departe de lume. Ajunge mare, si intr-o buna zi, din voia lui Dumnezeu moare, la varsta tanara. Tare se necajeste calugarul, dar se mangaie cu ideea ca baiatul trebuie sa fi ajuns in Rai. Nu mai tin minte daca cere el in rugaciune lui Dumnezeu sa ii arate unde a ajuns baiatul, sau Dumnezeu ii da aceasta viziune fara sa o fi cerut-o, cert este ca baiatul nu era deloc in Rai ci in Iad. Surprins si mahnit in acelasi timp, batranul cere sa inteleaga cum acel baiat a putut ajunge in Iad fara sa fi comis nici un pacat grav, departe de lume cum era. Si raspunsul a fost simplu: baiatul era ca fariseul din povestea Domnului Iisus, stiindu-se departe de lumea pacatoasa, se considera pe sine mult imbunatatit si deasupra celor din lume...