[delia31]

În prealabil postat de culianul

Nici spovedania si nici botezul nu sunt "automate/masini/algoritmi" de iertare a pacatelor. Spovedania nu are rol de a ierta juridic un pacat. Pacatul este boala a sufletului, faptele urate pe care le facem sunt doar efecte ale pacatului ce traieste inca in noi. Spovedania vine in incercarea de a vindeca sufletul de pacat. Iertarea spovedaniei nu e juridica, pentru ca nici in ortodoxie pacatul nu e inteles juridic (si cine nu ma crede poate sa citeasca doar cuprinsul din Sf Ioan Casian, unde nu este vorba despre "Pacate de moarte" - [denumirea e luata de la catolici] ci "duhuri" (duhul lacomiei, duhul desfranarii, etc), ceea ce subliniaza ca pacatul nu e incalcarea unei reguli, ci o stare nefireasca a sufletului). Se face spovedanie dupa botez pentru inceperea vindecarii. Pentru inceperea pocaintei (si pocainta nu e parere de rau, ci schimbarea mintii, transformarea vietii, si nu are nici o legatura cu parerea de rau) se face spovedania dupa botez.

Pe scurt cam asta ar fi fundamentul dogmatic.

Multumesc de precizari. La fel cred si eu ca pacatele sunt rani ale sufletului si ca nici Botezul, nici Spvedania nu sunt vreun mecanism care functioneaza "automat" indiferent de vointa omului.
De aceea in cazul de fata, daca mireasa nu s-a botezat din convingere, ci mai mult impinsa de la spate, nu mi-e prea clar.

Eu inteleg ca in momentul botezului, orice duh necurat care se salasluia pana atunci in sufletul omului, e efectiv alungat, izgonit de Duhul lui Hristos care e primit sa-si faca El salas in suflet. Dar pentru asta e nevoie de deschidere pt. primirea harului (copiii nou-nascuti au aceasta deschidere).

Evident, e imposibil ca de-acum incolo, noul botezat (daca e adult) sa nu fie ispitit si sa nu faca nici un pacat. Prin urmare, primul pacat savarsit dupa Botez provoaca o fisura sau o ruptura sau chiar un “crater”, o spartura uriasa (daca e strigator la cer).

Prin acea fisura, sau ruptura sau spartura in fiinta launtrica, singuri-singurei am deschis poarta pe unde se pot strecura bine-mersi, duhurile rautatii cu tot cortegiul lor de duhuri ale intunericului.
Duhurile rautatii profita de orice fisura pt. a se strecura si a se salaslui in acel suflet.
Iar Spovedania alunga acele duhuri si inchide rana creata de fisura. Constientizarea, rugaciunea, cainta si primirea Impartasaniei fac din nou loc Duhului lui Hristos pe care Il alungam ori de cate ori primim in suflet duhurile rautatii.

Eu inteleg ca Botezul e nasterea din apa si din Duh, sau iesirea din acea apa impregnata de Duhul Sfant, invaluiti, imbracati intr-un vesmant de Har.
Iar Spovedania (cu tot ce implica: marturisire, cainta, dezlegarea de la preot, metanoia, procesul de schimbare a mintii, lucrarea de despatimire) e renasterea din lacrimi si din Duh.

Marturisirea pacatelor consider ca e identificarea, depistarea, darea in vileag a duhurilor rautatii care si-au gasit loc in suflet.
Nu e suficient sa fie date in vileag, ci trebuie neaparat sa vedem ce ravagii launtrice ne–au provocat si ce s-ar putea intampla daca nu le izgonim.
Cand vom simti durere pt. ranile sufletului, cand vom vedea ca singuri suntem de vina ca am hranit serpi la san, atunci vom avea si cainta adevarata si motivatia de a lupta contra lor.

Cu toate astea, unele duhuri ale rautatii nu se lasa izgonite asa oricum. La ce strategii perverse folosesc, unele sunt chiar dispuse sa stea “cuminti”, sa nu tulbure, doar-doar sa nu fie sesizate si alungate.

De aceea, le-a dat Hristos apostolilor si urmasilor “instrumentul” de dezlegat lanturi pt. ca stia ca fara dezlegare, vom ramane in continuare legati: “oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer si oricate veti tine, tinute vor fi”.
Dupa dezlegarea data de preot urmeaza terapia, vindecarea ranilor si fisurilor.
Fara metanoia, fara respectarea “tratamentului” (canonul), ranile se pot deschide oricand.
Iar daca ne prinde moartea cu sufletul fisurat, plin de rupturi si rani nevindecate, ca o zdreanta plina de gauri, nu vom putea primi Viata Vesnica in noi deoarece se va “scurge” (ca sa zic asa) dintr-un astfel de suflet ciuruit.
De aceea, e esential sa-L lasam pe Hristos sa ne “sudeze” fisurile prin har in Sf. Euharistie. El a zis: “De nu veti manca Trupul Meu, nu veti avea viata vesnica in voi”.

Deci, sa inteleg ca in cazul unui adult nou-botezat, se face si spovedanie dupa Botez pt. ca preotul sa-i poata prescrie tratamentul duhovnicesc in functie de predispozitia lui de pana acum ?