Suntem toti o unitate, aparent scindata. Cunoasteti expresia "firul rosu", ok? Ei bine, acum am sa ii dau un sens usor diferit. Exista un "fir rosu", al politicii, care apare oriunde, in Biserica, in cultura, in chiar lucrurile simple, care ne aduc micile bucurii lumesti. chiar si acestea din urma sunt otravite de "politica". Vedeti, icoanele bizantine reprezentand sinoadele primului mileniu ii infatiseaza pe toti participantii "pozitivi" (a se citi "invingatorii care au scris istoria") cu aure de sfinti. E fals, NU au fost toti (evident, ma refer la "non-eretici") niste "sfinti". dimpotriva. Ar trebui sa vedeti cum scria Sfantul Grigorie de Nazianz despre episcopii contemporani Arhieriei sale. Aceasta reprezentare iconografica induce, in mentalul ortodoxului simplu si bine intentionat, care nu are obsesii polemice ("papistasii si protestantii sa fie anatema! in iad cu ereticii!") ideea, mai mult, sentimentul ca "parintii sinoadelor ecumenice sunt infailibili". Fals si periculos! Tocmai de aceea infaibilitatea cuiva viu este...infailibilitate, pentru ca o fiinta umana vie, care implicit este pacatoasa si gresalnica, poate sa exprime ex cathedra anumite adevaruri de credinta. Un mort nu poate fi infailibil, pentru ca moartea fizica presupune, din punctul de vedere al celor vii, impasibilitate. Nu poti sa clasifici, combati sau urmezi neabatut o decizie extrem de veche, luata de cineva acum mort. Pentru ca nu exista consecinte intr-o lume mult diferita fata de cea in care acele decizii au fost luate.
"Firul rosu" care strabate, FARA EXCEPTIE, istoria tuturor bisericilor si denominatiiunilor crestine este politica. Impartirea in tabere, apoi reunirea falsa, aducatoare de pace falsa, sub stindarde mincinoase. Ar trebui sa judecam sine ira et studio tot ce s-a intamplat si se intampla, cata vreme mai avem acces la istorie (vezi Orwell, 1984, sau Brave new world, de Huxley). Da, catolicii au ucis ortodocsi, ortodocsii catolici, catolicii pe protestanti, protestantii pe catolici si intre ei, miafizitii pe nestorieni si pe ortodocsi, etc. Insa, vedeti, ce am enumerat de fapt sunt categorii de oameni. Definite prin apartenenta la o anumita biserica (am aplicat nitel teoria multimilor, la nivel de gimnaziu :D). NU BC sau BO, sau Sinodul de la Dordrecht, sau mitropolitul din Beit-Aramaye, au facut-o. Ci Homo stultus, omul-masa, omul care trebuie sa creada in ceva facut de altii, si sa-i victimeze, prin orice metoda aflata undeva in spectrul urii, de la sicanare perpetua la moartea prin tortura, pe cei care cred diferit. Daca privim lucrurile fara izbucniri emotional-polemice vedem ca suntem parti ale aceluiasi trup, care se lupta cu sine. Daca ati vedea pe cineva muncit de "sindromul mainii straine", asa-i ca ati fi ingroziti si plini de mila? Corect, si eu. Cum de nu ne ingrozim cand ne luptam intre noi, pentru pricini futile?! Baba care isi noada basmaua si repeta, dupa popa, blestemele unor patriarhi politizati asupra unor alti oameni din timpul lor (ma refer la anatemele ortodoxe) sau mai pune un vreasc pe foc sa arda ereticul (daca e in medievalitatea catolica sau calvina) nu e departe de "gospodinele" care atatau minerii asupra unor studenti in 14-15 Iunie 1990, si, in ultima instanta, de turma de porci a gadarenilor, aflata in zbor descendent de pe faleza. Scuzati micile divagari off-topic, dar cred ca s-a inteles. Suntem atat de diferiti, atat de grabnic uratori si lacomitori, incat doar un cap, o ierarhie deopotriva cinstita in credinta si structurata inteligent ne poate tine in frau.