Poate fi o posibilitate dar acesta abordare deschide o perspectiva periculoasa:multi au inteles acele spuse exact asa.Prin urmare ar fi nevoie de doua teologii:o teologie pentru cei cu o inteligenta superioara,capabili sa inteleaga nuante si una pentru cei simpli,infricosatoare dar eficienta.Esenta crestinismului ar fi lejer afectata la acest gen de ,,split" teologic.In plus ar mai pune in discutie si spusele Mantuitorului din Matei 25:41.Eu am mari retineri,desi sunt tentat,sa merg pe acesta abordare pentru ca in acest caz o intrebare apare:cum trebuie citite Scrierile Sfintilor Parinti? Omilia lui Ioan Gura de Aur nu pare deloc una metaforica.

In plus, in Biblie,cu privire la Iad,se gasesc expresii de tipul "focul care nu se stinge", "ocara şi ruşinea veşnică", un loc unde "viermele lor nu moare şi focul nu se stinge", un loc al "chinurilor" şi "văpăilor", al "pierzării veşnice" , un loc al chinurilor "în foc şi pucioasă" unde "fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor", un "lac de foc şi pucioasă" unde cei răi sunt chinuiţi "zi şi noapte în vecii vecilor" . Ar insemna ca si aici trebuie inteleasa exprimarea in mod metaforic si atunci apare o alta intrebare,cu consecinte si mai profunde:unde trebuie inteles limbajul biblic la modul metaforic?Care sunt criteriile?

Ioan Gura de Aur a fost un teolog de exceptie,un talcuitor in Duh al Sfintei Scripturi.Situatia se poate complica pentru ca daca merg pe acesta idee ar rezulta ca Parintii Bisericii,in mod deliberat,au zugravit o realitate crancena,ce nu exista chiar asa,in scopul conservarii credintei.Asta ar fi credinta din frica.Am mari retineri sa merg pe acesta abordare.