Andrei, eu sunt o femeie si poate inteleg altfel lucrurile. sau poate nu. departe de mine gandul de a apara avortul. dar spun doar ca ar trebui sa fim mai cu intelegere. eu va spun doar ca personal nu as putea suporta gandul ca in mine creste fructul unei atrocitati, copilul unui barbat care si-a batut joc de mine si de demnitatea mea, un om care a obtinut placere prin injosirea mea, care m-a pus sa-i fac toate cele marcandu-ma pe viata.
eu nu stiu de ce Domnul permite sa existe suferinta. inca nu am gasit un raspuns care sa ma convinga. dar trebuie sa existe un sens si un rost al existentei ei.
ma declar prea mica pt astfel de intrebari.
de curand am descoperit scrierile unui preot catolic de aici din franta, preotul guy gilbert. un om minunat. ei bine, intr-una din cartile sale el povesteste cum diferite femei agresate sexual vin la el cerandu-i ajutor. unele accepta sa duca sarcina la bun sfarsit, iar apoi ii lasa acestui preot puterea de a alege o familie pt copilas. dar tot el povesteste cum o data a incercat prin toate metodele si cu toate fortele sale sa convinga o fata sa nu avorteze. ea era atat de traumatizata incat abia putea sa vorbeasca. fusese violata in grup... intr-un final, chiar daca niciodata nu si-a dat acordul pt gestul fetei, parintele i-a promis ca nu o va lasa singura, a sprijinit-o si a vizitat-o cat timp s-a aflat in spital, iar la iesire in mod sigur a continuat sa o ajute.
poate ca la fel si Domnul intelege neputinta unor femei si nu le lasa singure nici atunci cand ele refuza sa dea viata unui copil rezultat al violului...