Citat:
|
Pai comoditatea e o problema intotdeauna. Dar cand e vorba de stiinta, sunt cateva metode destul de simple de a-ti da seama daca un studiu e valid sau nu, de la prima vedere. Unde e publicat, ce CV au cei care l-au facut, si mai ales, daca e peer-reviewed. Daca cele de mai sus nu te satisfac (si nu iti ia mai mult de juma' de ora sa afli toate astea), intotdeauna poti sa sapi mai adanc.
|
Pentru validitatea unui studiu știintific, spui:
1. unde e publicat (cred că te referi dacă e vreo publicație științifică sau un site autorizat, există?);
2. CV-ul autorului studiului științific;
3. peer-review?
Spun:
1. National Geographic (sau oricare alta asupra cărora le-au / și-au dat girul marile somități din vest și US) ar fi OK, dar nimeni (internațional, vorbind) nu spune nimic, de pildă, de Revista de filosofie publicată sub auspiciile Academiei Române. Și dacă publici aici, oricât de bun ai fi, slabe șanse de a fi cunoscut
sau tot atâtea șanse de a fi bun ca oricare altul din Vest, nu-i așa?
2. CV-ul? Sună grotesc și o să supăr, dar de când cu conștiința unui CV preaplin din binecuvântările oportunităților pentru "cei care știu ce și cum", nu știu ce să cred.
3. Eu îl traduc în domeniul în care lucrez prin "cine se aseamănă se adună". Cred că nu este relevantă metoda asta de evaluare fiindcă "voi sări hopurile" prin evaluare cu cel evaluat, "doar e d'al meu". Câți n-au murit adulați de abia de posteritate?