DRAPELUL
de maior (r) Vasile Tomescu
Panglică, cocardă tricoloră sau steag sfârtecat de gloanțe,
Vibrantă imagine simbol a patriei române,
Când te cânt sufletu-mi se umple de atâtea elanuri și speranțe
Că de emoție mă pierd de nu mai știu de mine.
Tu, a cărui prezență ne dă avânt și ne însuflețește,
Ne unești și ne faci să avem cu toți același țel,
De aceea, fie pace sau război, te urmăm bărbătește
Căci ne ești mai mult decât un simplu drapel.
Copii, erai jucăria noastră preferată,
Și neîndemânatici, cu mâini nesigure, tremurând,
Te confecționam din bucăți de pânză colorată,
Apoi ne amuzam fluturându-te în vânt.
În sfârșit soldați în mândra noastră oștire,
Mărșăluiam cu tine prin sat în pas de paradă.
Cântând vesel dădeam lumii de știre
Să iasă la porți sau la ferești să te vadă.
Dar dacă într-o zi soarta amară
Ne va chema să luptăm dușmanul
Pe meleaguri străine, departe de țară,
În faldurile tale vom revedea casa, ograda, tăpșanul.
Deși întristați, privindu-te, ne vom simți mai bine.
Nu ești singur când camarazii înalță tricolorul
Și cântă cu patos „Deșteaptă-te române!”...
Atunci dispar oboseala, teama, dorul.
Flutură drapel!
Tu ne unești, ne dai un țel.
Imagine a României,
Simbol al bucuriei,
Tu reunești în a ta simplitate
Familie, țară, libertate.
12 mai 1940
__________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX!
|