[Mosh-Neagu]

@Mihnea Dragomir, cazul prezentat este tot ce-i trebuie unui tanar viitor "salvator de vieti" pentru a intelege ca fara Dumnezeu nu suntem capabili de nimic constructiv. Nu ma indoiesc ca a fost de fapt o prima lectie de dogmatica crestina, care se pare ca ti-ai insusit-o cu prisosinta.

Despre minuni? Daca ar fi sa vorbesc despre cele traite personal, mi-ar trebui mult timp si multe, multe mii de pagini... N-o sa spun decat una banala, traita acum cateva zile: pe langa faptul ca multa lume spune ca timpul s-a scurtat si ca nu le mai ajunge ziua de 24 de ore, mie mi se pare ca uneori ziua are 48 de ore, fiindca fac atat de multe lucruri, ca la sfarsitul zilei nu-mi cred ochilor cat spor am putut sa am. Acum doua zile eram intr-o imprejurare delicata si consideram ca imi este imposibil sa ma descurc fara ajutorul cuiva. Aveam nevoie de cel putin patru maini si trebuia sa fiu in cel putin 3-4 locuri odata, pentru a rezolva problema. Si-atunci am zis: "Ce ma fac eu, Doamne, acum, de unul singur?""Pai nu esti singur, esti cu Mine. Tu incepe numai!" Daca va inchipuiti ca m-am "divizat" ca ala din Matrix, sau ca tocmai atunci a venit intamplator cineva pe care sa-l pun la treaba, va inselati. Dumnezeu a fost acolo, iar eu i-am urmat sfaturile. Ce-a iesit? Cum altfel decat perfect si fara nici o paguba colaterala (fiindca luasem si asta in calcul, chiar daca ar mai fi fost si alte persoane sa ma ajute). Iar eu lucram si plangeam si spuneam: "Gustati si vedeti, ca bun este Domnul!"