In ortodoxie se face mare caz de infailibilitatea primelor sapte sinoade ecumenice. Autoritatea unor decizii demult anacronice, luate de persoane demult mutate la Domnul, in numele sau pentru benficiul unor structuri de putere si influenta demult disparute, nu foloseste la nimic cand e vorba de aplicare la probleme actuale. Ce sa-i faci, nu toate scrierile "pe alaturi cu linia oficiala/a invingatorilor" au fost arse de fanatici. Cei care radeau de Iisus cand era pironit pe cruce nu sunt departe de grecoteii din Bizant care aruncau cu bucurie scrierile diferitilor non-conformisti in flacari, sau de germanii sau spaniolii care mai puneau un vreasc pe rugul ereticului, batar sa crape ala mai repede. Toti sunt aceeasi specie: conformisti limitati, cruzi si insetati de supravietuirea proprie cu orice pret, care mentin lumea in loc. Cramponarea de "cele sapte sinoade" face reformarea si aderarea la o autoritate centrala mult mai dificila. Si aceasta cramponare intretine si propaga tipologia umana descrisa mai sus. Da, si in BC s-au facut greseli...de catre oameni, nu de catre Biserica, cred ca intelegeti nuanta. IAR PREZENTA SI ACTIVITATEA UNEI CONDUCERI MONARHICE A GRABIT, IN TERMENI DE TIMP ISTORIC, ASUMAREA ACELOR GRESELI. IN SCHIMB, NECLARITATEA ASUMARII UNEI AUTORITATI DUCE LA INTARZIEREA SAU ELIMINAREA ASUMARII ERORILOR.