..continuare
Scuze ca am lasat mesajul la jumatate. Intervenise ceva.
Ce am facut eu cand fiul meu a spus domnisoarei sa se marite? Am tacut. Ceea ce poate fi considerata aprobare.
Dupa o relatie de 4 ani (poate mai mult, nu-mi amintesc exact), nu cred ca ea nu stie ca ceva este in neregula sa traiasca astfel. Iti place? Te mariti.
Nu-ti place? Te desparti.
Nu poti fi in "proba"/dubii timp de 4 ani!
Asta excluzand pacatul.
Dar ea a tinut posturi, a fost sa se spovedeasca de mai multe ori in aceasta perioada (uneori a reusit si sa se impartaseasca, da!). Nu poti sa te minti la infinit ca esti bine, ca nu esti intr-o suferinta spirituala!
Daca tin la ea (si tin la ea), nu este drept sa o mint si eu. Ea este cea care va suferi cel mai mult daca aceasta stare persista. Parerea mea.
Pe de alta parte, acesta este un exemplu negativ pt fiul meu. Pentru ca se petrtece in familie si cu incuviintarea tacita a tuturor.
Adica spunem una (desfraul este rau) si facem alta.
Sau, mai rau, spunem ca desfraul este bun (cazul socrilor), situatie in care mai bine tin copilul departe.
Referitor la ultima intrebare.. Nu-mi e teama ca nora ma rine departe de nepotel. Mi-e teama sa nu-mi cresc astfel copiii incat nepoteii mei nici macar sa nu apuce sa se nasca (avort, adica).
|