A 5-a porunca dumnezeiasca spune asa:
"Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant."

Eu cred ca dupa casatorie, ca sa ne putem cinstii parintii si socrii asa cum spune porunca 5, trebuie sa existe indiscutabil o relatie distanta, civilizata, plina de respect si de iubire evident (iubire cel putin fiecare pentru parintii lui) ,in care parintii/socrii sa-si vada de treaba lor, sa nu se implice cu nimic in casnicia tinerilor, decat DACA li se cere ajutorul.

Ti-e mai mare dragul sa iti inviti socrii la masa in contextul in care asta se intampla 1 data la 3 luni de exemplu.Si ii cinstesti si la propriu si la figurat in acest caz, cum stii tu mai bine. Dar daca toata ziua buna ziua mama sau soacra e la tine in living, mutand obiectele decorative "ca nu stau bine acolo" , sau bagandu-si nasul prin oale sa vada cum mananca fiul ei, sau mai rau, vine cu sugestii cum sa-ti cresti copilul in contextul in care ea vorbeste cu tigara in gura, n-ai cum s-o cinstesti, e clar..

Exista un soi de barbati care au cordonul ombilical netaiat, care atunci cand sotia isi doreste ceva, raspund ca "nu ma lasa mama", desigur cu alte cuvinte gen " pai mama zicea ca mai bine am face asa si nu cum spui tu SAU ma tem sa nu se supere mama daca mergem acolo, ca i-am promis ca azi merg pe la ea..etc.. "..Mai rau, exista un soi de femei care devin atat de bune prietene cu mamele lor incat ajung sa-si impartaseasca impreuna experientele din dormitor. La indicatiile unei astfel de mame, o cunostinta si-a parasit sotul si copilul, pentru amant. Amant care era pe placul mamei pentru ca o ducea pe fiica ei pe culmile extazului fizic si financiar, mai bine decat ginerele..

Ca sa nu mai amintesc aici si de cazul Ioanei din Cluj, colega noastra de forum, unde mama ei se dadea de ceasul mortii ca Ioana nu o asculta si incerca sa ii impuna Ioanei sa mai traiasca macar 2 ani necununata cu iubitul ei, sa vada ce om este..

Spun toate astea nu din imaginatie ci din realitatea din jur. Si mai este ceva demn de consemnat : nu exista nici un cuplu care sa locuiasca cu parintii (socrii) si sa aibe o viata buna si tihnita si fericita. Pentru ca oricat de buna, ingaduitoare, generoasa, crestina este o mama, si oricat de mult si-ar iubi nora sau ginerele, nu are cum sa nu se bage in casnicia fiicei/fiului atunci cand este martora la o cearta de exemplu..O cearta banala peste care tinerii poate trec usor, dar care lasa urme in sufletul de mama si este doar o chestiune de timp pana incepe cu intrigile/sugestiile/reclamatiile..

Eu sunt de parere dupa toate experientele pe care le-am vazut traite in jur de cunostinte/prieteni/neamuri ca o familie oricat de greu este incercata financiar, mai bine sta in chirie decat cu parintii sau cu socrii.Si mananca ei linistiti si fericiti o coaja de paine impreuna si-si vad de viata lor.Ca-i ajuta Dumnezeu pe toti!

Deci eu cred ca ascultarea de parinti se termina atunci cand copiii parasesc casa parinteasca pentru a-si intemeia propria familie. De atunci inainte, suntem datori doar SA-I CINSTIM! Dar ca sa putem sa facem asta, trebuie sa eliminam riscul de a-i detesta! Si acest lucru se poate realiza intr-un singur fel :DISTANTAREA si fizica si emotionala!

Sotul e DATOR sa-si asculte DOAR SOTIA si sotia este DATOARE sa-si asculte DOAR SOTUL. Parintii(socrii) nu au ce cauta in aceasta ecuatie de ascultare.


Mentionez faptul ca aceasta distantare nu exclude ajutorul ( NU manipularea emotionala) de orice fel pe care suntem DATORI sa il acordam parintilor(socrilor) nostri, atunci cand sunt in nevoi fizice sau materiale.

Anna draga, acestea au fost tot niste ganduri..:-)