Nu autoritatea in sine conteaza, cat caracterul ei sacru. Am obosit sa reiau argumentele, date deja de alti useri asupra originii acelei autoritati. Daca as gandi doar in sensul acceptarii oarbe a unei autoritatii, as justifica orice dictatura, fie ea si ecleziastica. Insa chiar nu e cazul. Si, inca ceva, chiar important: si eu sunt un convertit. Cum ar zice unii, un "tradator". Eu doar acum am postat pe forum, altfel si asupra mea s-ar fi abatut ploaia de "amabilitati inversate" care s-a abatut asupra d-rei Noesissaa. Si, ca si dansa si multi altii, noi nu "scuipam unde am sarutat". Sunt lucruri extrem de valoroase in ascetica, omiletica si liturgica ortodoxa. NU TREBUIE PIERDUTE! Asta inseamna ca, de exemplu, ma bucur ca Sinodul Apostat este, inca o data prin voia lui Dumnezeu, amanat. Ca inca nu sunt luate decizii care tarasc trairea dedicata lui Dumnezeu in noroiul mundan. (Cine s-a interesat, din toate sursele, nu doar oficiale, de pregatirea Marelui Sinod Politic stie ce spun). Si, inainte sa ma contrati din nou, domnule Bogdan81: aproximativ, nu identic, aceeasi atitudine o am in privinta Vatican 2. NU REPETATI GRESELILE ALTORA! Si da, stiu de actualul si foarte obscurul antipapa. Efectele oricarei diviziuni sau (re)unificari ale unei organizatii sa vad in primul rand in influenta asupra oamenilor. Stiti prea bine cat de...irelevanta e influenta acelui domn.