multe m-au mai invatat si mama si bunica, dar pe o ureche a intrat si pe cealalta a iesit. pt mine era de neimaginat sa ma casatoresc fara a fi locuit inainte cu prietenul meu, sa ne cunoastem la manie, la bucurie, la cearta si la veselie. sa fiu eu sigura ca si peste un timp tot pe el am sa-l iubesc si el tot pe mine.
adevarul e ca nici nu-mi doream sa ma casatoresc, desi modelul parintilor mei este unul frumos si pozitiv. daca nu ar fi insistat ei nici acum nu am fi facut pasul.
este normal ca pe forum ortodox sa se promoveze fecioria, iar eu n-am sa va "smintesc " (de cand citesc forumul asta v-am adoptat si expresiile) spunandu-va ca nu e bine.
eu si sotul meu ne-am casatorit dupa doi ani de viata comuna. greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu ideea. dar astazi desi nu as sfatui pe cineva sa se arunce direct in casatorie, pot sa marturisesc cu toata inima ca taina casatoriei iti da o forta nebanuita, te uneste cu omul iubit si o simti in cele mai marunte lucruri. este cu siguranta cea mai frumoasa experienta a vietii mele.