[MariS_]

În prealabil postat de cristiboss56

Este important , deci , sa vorbim numai despre lucrurile pe care le-am cunoscut prin propria experienta . Nu ne cere nimeni sa vedem lumina taborica , pentru ca si cei carora ne adresam nu au vazut-o . De multe ori chiar oamenii cu o vietuire foarte inalta nu s-au putut face intelesi de pacatosi , tocmai din cauza ca aceia uitasera psihologia pacatosilor . Destul ne este noua sa ne adresam celor deopotriva cu noi . Lumea este etajata si Dumnezeu a lasat diferite caractere si sensibilitati , care au un mod special , propriu de a intelege lucrurile . Si pentru acestia Dumnezeu vrea sa aiba un purtator de cuvant . Daca crezi ca ai un astfel de cerc de ascultatori , vorbeste-le , daca nu , nu-l cauta ! Putini au fost cei care s-au putut face intelesi de toti , chiar si dintre sfinti . Unii se adreseaza desfranatilor , altii se adreseaza calugarilor , unii necarturarilor , altii intelectoalilor , artistilor . Acestia din urma sunt cei mai dificili . Unii credinciosi , auzind sau citind ceva adresat acestora se tulbura , se smintesc . Dumnezeu insa stie ce este in inima fiecaruia . De aceea nu intotdeauna le este de folos " celor slabi " sa cunoasca invataturi adresate altei tagme decat cea din care face parte . Sf. Ignatie nu recomanda nici macar monahii din viata de obste sa citeasca sfaturile pentru pustnici , ce sa mai vorbim despre diferenta dintre sfaturile date unui casatorit si unui calugar . Asadar , nimeni nu va gresi DACA VA SPUNE DOAR CEEA CE EL INSUSI A TRAIT . . . Nu in cuvant , ci in fapta sta puterea lui Dumnezeu ! ( * Va urma )

Frumoase cuvinte.
Cuvantul care vine din memorie se adreseaza doar memoriei si, cu timpul, se va uita caci nu are putere, fiind lipsit de viata, dar cuvantul care vine din inima se adreseaza tot inimii si acesta are si putere, fiindca ceea ce vine din inima este plin de viata, plin de seva, plin de iubire. Sfintii cuvantau rar si doar din cele ce le-au trait si insusit. Noi vorbim multe si de cele mai multe ori din copy-paste. Macar si la acestea de le-am adauga putina iubire si tot ar fi un folos.
"Si nu uita, mama, sa fii bun!"
Har, smerenie si jertfa de sine.