Citat:
În prealabil postat de anyone...
Buna ziua.Am sa va retin cateva minute si va rog sa ma iertati pentru aceasta,dar am nevoie de ajutor.Am 14 ani si de ceva timp am intrat intr-o depresie din care nu mai pot iesi...va rog doar sa nu ma judecati,sa nu considerati ceea ce o sa va spun in randurile ce urmeaza,simple copilarii.De 2 ani parintii mei s-au separat,de cand ma stiu tata nu a stat zi de zi cu noi si cred ca e mai bine asa pt ca e foarte dur.In fine,de mica am fost un copil complexat si nu prea sociabil,poate si din cauza comportamentului tatei,poate ca asa am fost obisnuita,sa nu comentez.De cateva luni parul meu a inceput sa cada in exces,m-am ales cu o chelie si asta practic m-a daramat...ma consider urata,toata lumea e perfecta,mai putin eu,nu sunt sigura de viitorul meu(situatia mea materiala e una precara de cand cu divortul alor mei).In anul ce urmeaza voi avea examene si simt ca nu voi fi capabila sa le trec.Nu mai am cum sa ii spun mamei toate astea pt ca o distrug si pe ea,azi a cedat si o inteleg...va rog,doar nu ma judecati si inca o data va rog sa ma iertati.
|
Si eu m-am intristat citind aceste randuri. Tu esti un copil iar problemele tale nu sunt copilarii
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin ele, dar sa nu uiti ca langa cel care sufera este Dumnezeu! Sa nu descurajezi si fii alaturi de mama ta pentru ca nici ei nu ii este usor. Ajutati-va una pe alta si cereti mila lui Dumnezeu Care cu siguranta va priveste prin ochii Sai blanzi. Incercarea aceasta este spre mantuire, tu nu ai nicio vina! Asadar incearca sa te linistesti, ocupa-ti timpul cu activitatile scolare si nu deznadajdui din cauza caderii parului. Cand nu vei mai fi stresata si vei urma un tratament intern(vitamine) si extern vei vedea ca lucrurile se schimba. Curaj!
Succes la examene!