[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Aşa e. Pentru că fiecare dintre noi este unic. Şi pentru că Dumnezeu nu poate fi cunoscut în mod obiectiv, întrucât nu este un obiect şi, cu atât mai puţin, accesibil înţelegerii noastre. El ne transcende şi ne cuprinde, iar noi cunoaştem gustând câte puţin din ale Sale. Iar această cunoaştere e mai potrivit să se numească împărtăşire din El, pentru că e o cunoaştere prin participare; şi prin înţelegere, dar şi prin iubire. Iar iubirea nu o putem conceptualiza, chiar dacă putem spune câte ceva despre ea. Însă iubirea nu stă niciodată pe loc, ci înaintează mereu, bucurându-se şi uimindu-se, şi neputând spune în cuvinte ceea ce trăieşte.
Aşa sunt şi cuvintele sfinte pe care ni le-a dăruit Dumnezeu: nu sunt statice; nu pot fi cunoscute pe de-a-ntregul niciodată; dau sensuri noi de fiecare dată când le citeşti; sunt vii.

Noi nu suntem agnostici, avem o credinta revelata, un adevar revelat. Agnostic inseamna sa nu stim care e adevarul. Ceea ce ne-a fost revelat este adevar de credinta, nu e interpretabil. Aceasta revelatie ne-a fost data de Duhul Sfant, deci nimeni nu poate spune ca Duhul s-a inselat sau ca a spus neadevarul, e cel mai mare pacat, pacatul impotriva Duhului Sfant.
Cu atat mai mult ceea ce a stabilit Biserica prin sinoade. Asadar acestea sunyt adevarurile revelate. Mai sunt si lucruri care nu le cunoastem, aici fiecare poate avea o parere, dar nu ne foloseste la nimic.
In rest fiecare se raporteaza la credinta cum poate, asa cum ai spus in mesaj.