Citat:
În prealabil postat de anyone...
Buna ziua.Am sa va retin cateva minute si va rog sa ma iertati pentru aceasta,dar am nevoie de ajutor.Am 14 ani si de ceva timp am intrat intr-o depresie din care nu mai pot iesi...va rog doar sa nu ma judecati,sa nu considerati ceea ce o sa va spun in randurile ce urmeaza,simple copilarii.De 2 ani parintii mei s-au separat,de cand ma stiu tata nu a stat zi de zi cu noi si cred ca e mai bine asa pt ca e foarte dur.In fine,de mica am fost un copil complexat si nu prea sociabil,poate si din cauza comportamentului tatei,poate ca asa am fost obisnuita,sa nu comentez.De cateva luni parul meu a inceput sa cada in exces,m-am ales cu o chelie si asta practic m-a daramat...ma consider urata,toata lumea e perfecta,mai putin eu,nu sunt sigura de viitorul meu(situatia mea materiala e una precara de cand cu divortul alor mei).In anul ce urmeaza voi avea examene si simt ca nu voi fi capabila sa le trec.Nu mai am cum sa ii spun mamei toate astea pt ca o distrug si pe ea,azi a cedat si o inteleg...va rog,doar nu ma judecati si inca o data va rog sa ma iertati.
|
Greutatile vietii nu tin cont de varsta, dar nici intelepciunea.
Esti o fata inteligenta si cu siguranta, cu putin curaj poti trece peste aceasta perioada grea.
Odata ce ai scris pe acest forum, sa fii sigura ca nu esti singura in aceasta incercare.
Cei care au citit randurile tale cu siguranta se vor ruga ca Dumnezeu sa-ti lumineze sufletul,
sa-ti dea speranta si tarie sa realizezi tot ce iti doresti din inima.
Nu te lasa coplesita de ganduri negre.
Roaga-te, lupta-te si crede.