Citat:
În prealabil postat de corinne
Tocmai pentru ca nu am crezut in fericirea casatoriei mele cu el m-am si eschivat de la planurile de casatorie de anul trecut. Poate am facut rau si poate daca as fi fost casatorita Harul Duhului Sfant ar fi putut lucra pentru noi doi, pentru indreptarea amandurora. Nu stiu ce sa mai cred..
Discutiile despre credinta, despre Dumnezeu nu l-au atras niciodata, dimpotriva, il iritau, sau pornea o discutie doar ca sa ma atace, ca sa-mi demonstreze ceva.
Daca ii aratam cum ca greseste in anumite judecati, atat imi trebuia, se supara, incepea cearta.
|
Dumnezeu nu face chestiuni din astea, nu transforma caracterul unui om fara nici o dorinta din partea lui de schimbare, ca sa nu mai vorbim de efort sustinut.
Cu atat mai putin binecuvantarea casatoriei, cum am mai scris pe un topic, este o licenta pentru a conduce o casatorie reusita, unde ajunge casatoria depinde in primul rand de cei doi.
Ai luat decizia corecta, mai trebuie sa intelegi ca nu are de ce sa-ti para rau nici macar o clipa.
Ai fi avut poate de ce sa regreti daca ar fi fost un ateu cu un caracter frumos dar asa ceva este mai degraba un paradox.
Daca va fi la un moment dat alt om, doar Dumnezeu stie, este posibil ca asta sa se intample abia pe patul de moarte si poate nici atunci.
Dar pana una alta, ai si tu dreptul la viata si un fragment de fericire ca sa nu mai vorbim de o relatie normala.