Citat:
În prealabil postat de MariS_
Dumnezeu a creat lumea din bunatate, nu din corectitudine, Dumnezeu si-a jertfit Fiul pentru noi, pacatosii, din bunatate, nu din corectitudine, Dumnezeu ne mantuieste pe noi, firele de praf, din bunatate, nu din corectitudine. De asta am spus ca la Dumnezeu predomina bunatatea.
|
Sa fie oare vorba de o lupta nevazuta, intre bine si rau? Te urmarsc, dragul meu, de o vreme. As vrea sa-ti spun o vorba calda, pe care stii bine ca o meriti, dar tocmai pentru ca stii, prefer sa ma rezum doar la un sfat: cerceteaza-ti adancul sufletului si lasa "corectitudinea" celor surzi si orbi.
Nu demult constatai:
Citat:
În prealabil postat de MariS_
Spuneam eu bine undeva: "corectitudinea va omori bunatatea". Iaca-ta ca timpul imi da dreptate mai curand decat ma asteptam, desi mi-as fi dorit sa gresesc.
|
Poate daca omului i-ar fi ingaduit sa vada ce se petrece in lumea nevazuta, s-ar ingrozi si i-ar iubi cu toata fiinta lui si pe cei mai pacatosi dintre pacatosi, fiindca locul unde vor ajunge ne cutremura si ne trezeste pe noi, care , cu voia lui Dumnezeu, am fost privilegiati daca reusim sa intelegem asta. Contrastul acesta, ne ajuta pe noi sa intelegem din greselile altora, pentru ca un om intelept asa trebuie sa faca: sa vada si sa ia aminte la tot ce-i in jurul lui. Din pacate ne-am obisnuit sa privim superficial, peste crestetul celorlalti, ne consideram vrednici de a da sfaturi si verdicte, pentru ca... asa e corect. Nu realizam ca noi stralucim, nu pentru virtutile noastre, ci pentru caderile celor slabi si inselati de cel ce ne uraste. Iar cand omul (oricine ar fi el) este pus la zid, fie fiindca este din alta confesiune, fie ca are anumite slabiciuni, fie ca a indraznit sa puna mai presus blandetea decat corectitudinea subiectiva, apar pe nesimtite "martorii oculari" dispusi sa tina hangul... corectitudinii, aducand laude si osanale celor care n-au inteles inca semnificatia rugaciunii "Tatal nostru", desi fac trimitere la toti sfintii parinti ca si cum i-ar avea la degetul mic!
Daca ne-am opri pentru o vreme, daca nu ne-am mai incapatana sa spunem vrute si nevrute, daca ne-am oferi mai mult timp rugaciunii sincere, am realiza ca lumea e rea fiindca noi o facem asa. Ce sa-i cer eu celui pe care-l pun la zid? Sa ma iubeasca? De ce-ar fi el mai bun decat mine? Asta nu inseamna ca-i tolerez slabiciunea si nici ca ma alatur confesiunii din care face el parte. Daca Dumnezeu va ingadui, intr-o zi se va intoarce. Daca-l cert, se trezeste? NICIODATA. Eu doar sunt dator sa spun in gandul meu "Doamne, miluieste-l si pe cutare, ca are atat de multe trasaturi minunate, doar ca vrajmasul ii tulbura mintile si el nici nu simte, bietul de el." Eu cred ca asta vrea Dumnezeu de la un crestin-ortodox.