Cateva consideratii semantice, in aparenta putin off topic (doar in aparenta).
Termenul „sincer” vine din latinescul „sine”=fara si „cera”=ceara, adica „fara ceara”.
Conform unei traditii etimologice, aceasta expresie „fara ceara”, se referea ab initio la faptul ca in vremuri de mult uitate, un sculptor necinstit din Roma ar fi acoperit imperfectiunile si crapaturile sculpturilor sale cu ceara pentru a induce in eroare si pt. ca acestea sa para perfect netede, fara nici o fisura. Pana in momentul in care viclenia lui a fost data in vileag.
Ulterior, cand se faceau aprecieri asupra unei sculpturi, se cereau si se ofereau precizari daca e „sine cera” sau nu, adica daca are sau nu fisuri ascunse sub vreun strat de ceara.
De aici, termenul „sine cera” s-a extins, capatand sensul de onest, cinstit, fara viclenie, fara defecte ascunse sub alta masca.
Si daca tot intreba Daniel unde anume se vorbeste in Scriptura de sinceritate, raspunsul e: de la un capat la altul.
Daca nu chiar mura-n gura, atunci imposibil sa nu gasim despre opusul sinceritatii.
In multe locuri din Scriptura apare cuvantul „nefatarnic”. Dau un singur exemplu, spus de Apostolul Pavel celor din Roma: „iubirea voastra sa fie nefatarnica”.
In unele versiuni, apare sinonimul „sincera”, traducand originalul grecesc „anupokritos”,
O tema frecventa, mai ales in evanghelii e antonimul lui "anupokritos" - „upokritos” (hypokritos) care inseamna ipocrit, fatarnic.
Ce insemna la origine cuvantul „ipocrit” ? Mie mi s-a parut intotdeauna surprinzator ce semnificatii au multe cuvinte daca sapam la radacina lor. Surprinzatoare mi s-au parut si dedesubturile de la radacina cuvantului „ipocrit”, atunci cand le-am auzit prima data.
Cuvantul ipocrizie, provenit in limba romana pe filiera grecescului „hypocrisis” , insemna la origine "a juca un rol" iar hypokritos (ipocrit), insemna nici mai mult, nici mai putin decat „actor”, adica cineva care se preface, care pretinde ca e altceva/ altcineva.
In Grecia antica „ipocrizia” nu avea conotatia respingatoare pe care o are azi, ci era considerata o tehnica, o metoda de lucru in teatru, folosita de actori atunci cand interpretau roluri.
Cu timpul, aceasta tehnica folosita doar la interpretarea rolurilor in teatru,
s-a extins si in afara lui, ajungandu-se ca oamenii sa joace teatru in viata reala, sa se prefaca, sa pretinda in exterior ca sunt altceva decat in interior, sa se auto-falsifice, sa joace alte roluri, sa poarte masti sub care sa ascunda adevarul, sa fie duplicitari sau cum zicea Hristos, „fatarnici” , adica cu mai multe fete, mai multe masti, in functie de „rolul” in care voiau sa joace.
|