Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Deci, numai cei în schismă au bun simț, pe când catolicii nu au așa ceva.
|
Acesta e un sofism. Nu este bunul simț un atribut al „schismaticilor” (începem din nou să ne aruncăm anateme?). De multe ori și noi facem raționamente care uită de bunul-simț. Iar idolatrizarea convingerilor se întâlnește și la noi, din belșug.
Citat:
În sfârșit, dacă citiți cu atenție episodul petrecut la Cincizecime, veți observa care dintre cei 12 apostoli are rolul de prim-plan.
|
Nu contest faptul că Sf. Petru a fost în prim-plan. Era cel mai respectat dintre apostoli, fiind și cel mai în vârstă.
Citat:
Da. Papa poate fi "certat și îndreptat" (terminologia pe care o folosesc catolicii este "dojană frățească"). Unul din numeroasele astfel de exemple din istoria Bisericii este atunci când Papa Ioan al XXII-lea a susținut că fericirea drepților între judecata particulară și judecata universală este nedeplină, deoarece nu au trupuri și regretă acest lucru. Această teorie a fost combătută de frați ai săi întru episcopat. Ca să clarifice lucrurile, Papa a convocat un sinod, apărându-și poziția. Dar, după dezbateri, sinodul a respins punctul de vedere papal, calificând teoria ca heterodoxă. Papa a abjurat și a murit în bună conștiință.
|
În cazul ăsta, în ce constă infailibilitatea papală?
Citat:
Pe cale supranaturală, lui Petru i s-a relevat adevărul. Drept urmare, Petru retractând eroarea teologică
|
Dar din asta nu decurge faptul că de fiecare dată, unui anumit episcop hirotonit pe scaunul lui Petru, i se va revela, pe cale supranaturală, adevărul. Revelații supranaturale a avut și Pavel, a avut și Ioan Evanghelistul, și mulți alții. Acea revelație a avut rolul doar de a-l împăca cu frații și de a-i rezolva dilema lăuntrică.
Citat:
Observați deci că: 1) Petru este personajul pivotal în toată chestiunea și că 2) Duhul Sfânt este cel Care îl îndreaptă pe primul Papă. Tot așa este și astăzi, cu al 266 urmaș al Sf Petru.
|
Din aceste două elemente nu rezultă faptul că Petru ar fi devenit vicar al lui Hristos. Și din cele citite în Faptele Apostolilor și restul Noului Testament, am mari îndoieli că Petru însuși a crezut asta despre sine.