Din pacate, omul se obisnuieste atat de mult sa vietuiasca in minciuna, incat sinceritatea ii pare cu neputinta de dobandit.
Sa ne ajute Dumnezeu sa gustam bucuria sinceritatii, izbavindu-ne de boala injositoare a minciunii!
Avva Dorotei precizeaza ca exista trei feluri de minciuna:
"Este cel ce minte in cuget, este cel ce minte in cuvant si mai este cel ce minte cu insasi viata lui.
Cel ce minte in cuget e cel ce primeste banuielile. De vede acesta pe cineva graind cu fratele lui, banuieste si zice: De mine vorbesc. Si daca aceia intrerup convorbirea, banuieste iarasi ca pentru el au intrerupt-o.
De zice cineva un cuvant, banuieste ca pentru a-l supara pe el l-a zis si, pe scurt, in orice lucru il banuieste pe aproapele, zicand: Penru mine a facut aceasta, pentru aceasta a facut aceasta. Acesta este cel ce minte in cuget. Caci nu cugeta nimic adevarat, ci toate din banuiala [...].
Cel ce minte in cuvant este, de pilda, cel ce se leneveste sa se scoale la priveghere, si in loc sa zica: Iarta-ma, ca m-am lenevit sa ma scol, zice: Aveam fierbinteala, aveam ameteli si nu am putut sa ma scol, n-am avut putere. Si pune zece cuvinte mincinoase, ca sa nu puna metanie si sa nu se smereasca. Iar daca cineva il invinovateste de ceva, schimba cuvintele si le infrumuseteaza, fiinda nu vrea sa suporte vina [...].
Cu viata sa minte cineva cand, neinfranat fiind, fatareste infranarea, sa lacom fiind, vorbeste despre milostenie si si lauda mila, sau mandru fiind, lauda smerita cugetare, sau neiubind virtutea, o lauda si o admira [...]. Unul ca acesta se foloseste de numele virtutii pentru a-si acoperi uraciunea sa si vorbeste despre ea, ca si cand el ar fi unul dintre cei ce o implinesc; sau, de multe ori, pentru a vatama si a amagi pe cineva".
|