[heaven]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Oamenii răi pînă la ticăloşie despre care vorbesc mai sus sînt, să zicem 98% răi şi 2% buni. Sufletul lor e atît de negru încît nu prea se mai vede pata aceea micuţă de albeaţă, pentru că o ţin ascunsă undeva acolo într-o cămăruţă încuiată a adîncului lor.

- de unde stii cat la suta este lumina si cat la suta intuneric?Desigur ca este o interpretare pur subiectiva,tu nu stii aceasta,singurul care cunoaste sufletele oamenilor in intimitatea lor este numai Dumnezeu! Stii ca umbra nu ar putea exista fara lumina?

Noi avem cu toţii păcatele noastre şi ne străduim să nu le mai comitem, încercăm în fiecare zi să ne mîntuim cît de cît de vrăjmaşul. Dar trebuie să fi întîlnit şi tu oameni al căror scop zilnic este să se pună pe ei deasupra tuturor, să-i urască la propriu pe cei din jur, să fure cît de mult pot, să folosească în fiecare propoziţie cît mai multe vulgarităţi şamd. Oamenii aceia nu se pot compara cu cei care manifestă o minimă conduită morală. Nu-i obligă nimeni să nu mai fie atei, dar de ce nu le pasă chiar deloc de cei din jurul lor?

Vorbeşti despre egoism, dar există nivele ale egoismului. Un creştin care dă un leu unui cerşetor se gîndeşte mai apoi că i-ar fi putut da cinci lei. Dar nu se întoarce înapoi să-i dea cei patru lei - deci iată o umbră de egoism, pentru că va folosi cei patru lei în interes propriu. Pe de altă parte, avem un alt om care are o mică firmă şi vine ziua de salariu. Deşi nu plăteşte nici măcar suma proporţională funcţie proiect, cum s-a înţeles cu angajaţii, le mai taie şi în plus din leafă. Şi vorbim despre oameni care depind de salariile alea să-şi hrănească familiile... Deci cum poţi tu să compari egoismul primului cu al celui de-al doilea care comite păcate strigătoare la Cer?

Desigur,ceea ce scrii tu aici mentionam si intr-o postare anterioara si face parte dintre sistemele de aparare care ne caracterizeaza ego-ul:intotdeauna noi avem scuze,noi suntem niste egoisti mai buni decat egoistii rai,niste mincinosi mai nevinovati decat altii care fac si dreg...:)
Conduita umana nu este tot una cu esenta fiintei noastre.Este un control,un fel de dresaj al pornirilor interioare,care nu ne face,insa,cu nimic mai buni (poate putin mai dresati,daca imi permiti sa glumesc) fata de cei care le manifesta fatis.

Există o greşeală persistentă în mediul creştin în înţelegerea poruncii "nu judecaţi". Ce înseamnă asta? Înseamnă "nu condamnaţi" sau "nu osîndiţi". Adică nu sînt eu în măsură să-l trimit pe unul sau pe altul în Iad sau în Rai, pentru că habar nu am eu măsura aproapelui meu. Dar Hristos ne îndeamnă, după cum scrie la Iezechiel 3 (vezi mai sus), să-i mustrăm pe ceilalţi, să le criticăm faptele care deseori sînt abominabile. Păi cum să-l las eu pe fratele meu, pentru care a murit Hristos, să moară în păcate şi să ignor cu maximă indiferenţă păcatele lui? Oare ce voi răspunde la Judecată cînd Hristos îmi va arăta sîngele lui care strigă schinuindu-se la adînc?

Intrebarea este...fratele acela iti cere ajutorul?Daca nu si daca Insusi Dumnezeu nu se amesteca in existenta lui calcandu-i dreptul de a alege sa isi faca greselile,atunci cine suntem noi sa ne bagam in viata unui om?Oare,asta nu este o forma de trufie foarte rafinata?Zic si eu...

ste nevoie de discernămînt în ortodoxie. Cum scrie pe zidul unei mănăstiri, dreapta socoteală e una din cele mai bune "fapte" pe care creştinul le poate face. Dar cîţi dintre noi ajung la aşa ceva? Mai nimeni... Să ne lumineze Dumnezeu să facem voia lui, dar să ne ajute mai întîi să o înţelegem!

Desigur,iti dau dreptate,iar dreapta socoteala spune sa nu cauti sa judeci ce vezi in jur,ci doar sa observi si sa incerci sa intelegi.Oare cati dintre noi ne punem problema atunci cand judecam pe cineva si ii lipim etichete,oare cum a ajuns acel om sa se comporte astfel?
Pentru ca atunci ati vedea ca nimeni nu ajunge "rau" cum le place sa spuna unora,absolut intamplator,ci in spatele acestei rautati se ascunde suferinta,iar cu cat mai mare este suferinta,cu atat si manifestarile acestui rau sunt mai intense.
Prin urmare,acei oameni nu de judecata noastra au nevoie,ci de a se vindeca prin iubire.Incercati ca in loc de evaluari,judecati proprii sau ale altora,prelegeri despre ce e bine si ce e rau toate acordate din topul unei trufii smerite,sa transmiteti iubire,acceptare,intelegere fata de acele suflete si fata de suferinta lor si veti vedea ca totul o sa va apara intr-o alta lumina si poate ca si ei va vor raspunde altfel!