Citat:
În prealabil postat de heaven
Florin,ce este acela un om rau?Dar un om bun?Oare intr-un om rau,asa cum tu il numesti nu poti gasi nimic frumos,nimic bun,un licar de lumina in acea bezna?Sau ce este un om bun?Oare nici un cotlon intunecat nu se regaseste in acea fiinta?
Oare nu sunt doar niste etichete pe care am fost invatati sa le lipim celor din jurul nostru?
Oare,daca suntem sinceri cu noi,in interiorul fiintei noastre sau fata de semeni,nu am manifestat niciodata trasaturi precum:egoismul,tradarea,minciuna,manipularea,agre sivitatea,curvia,invidia,gelozia etc?Sa fim sinceri,asta este cel mai important daca vrem sa ne trezim constiinta si sa evoluam spiritual.Oare ce judecam la ceilalti nu se poate regasi in noi?
De ce sa ne indarjim intr-atat in a-i judeca,compatimi pe ceilalti pentru ceea ce fac,gandesc,mai bine am cauta sa ne concetram pe lucrurile care sunt de transformat in noi si de cate ori suntem tentati sa ii judecam,sa ne intrebam daca nu cumva am manifestat si noi vreodata astfel de comportamente.
Desigur,suntem tentati sa ne pacalim,sa spunem ca in cazul nostru erau alte circumstante,ca lucrurile stateau cu totul altfel si ca aveam scuze...realitatea este ca egoismul tot egoism va ramane,indiferent daca vorbim despre forme grosiere de manifestare sau dintre cele mai subtile,trufia tot trufie etc.
Dar,e un mare act de curaj sa putem sa recunoastem aceste lucruri despre noi si pe care altii au pus odata eticheta de "bun",respectiv "rau"...
|
Da, cam așa spunea și Dostoievski: oamenii sînt și buni, și răi în același timp. Nu există om cu desăvîrșire rău. Părintele Galeriu completează: nici măcar demonii nu pot fi cu desăvîrșire răi, deși poate că asta doresc.
Oamenii răi pînă la ticăloșie despre care vorbesc mai sus sînt, să zicem 98% răi și 2% buni. Sufletul lor e atît de negru încît nu prea se mai vede pata aceea micuță de albeață, pentru că o țin ascunsă undeva acolo într-o cămăruță încuiată a adîncului lor.
Noi avem cu toții păcatele noastre și ne străduim să nu le mai comitem, încercăm în fiecare zi să ne mîntuim cît de cît de vrăjmașul. Dar trebuie să fi întîlnit și tu oameni al căror scop zilnic este să se pună pe ei deasupra tuturor, să-i urască la propriu pe cei din jur, să fure cît de mult pot, să folosească în fiecare propoziție cît mai multe vulgarități șamd. Oamenii aceia nu se pot compara cu cei care manifestă o minimă conduită morală. Nu-i obligă nimeni să nu mai fie atei, dar de ce nu le pasă chiar deloc de cei din jurul lor?
Vorbești despre egoism, dar există nivele ale egoismului. Un creștin care dă un leu unui cerșetor se gîndește mai apoi că i-ar fi putut da cinci lei. Dar nu se întoarce înapoi să-i dea cei patru lei - deci iată o umbră de egoism, pentru că va folosi cei patru lei în interes propriu. Pe de altă parte, avem un alt om care are o mică firmă și vine ziua de salariu. Deși nu plătește nici măcar suma proporțională funcție proiect, cum s-a înțeles cu angajații, le mai taie și în plus din leafă. Și vorbim despre oameni care depind de salariile alea să-și hrănească familiile... Deci cum poți tu să compari egoismul primului cu al celui de-al doilea care comite păcate strigătoare la Cer?
Există o greșeală persistentă în mediul creștin în înțelegerea poruncii "nu judecați". Ce înseamnă asta? Înseamnă "nu condamnați" sau "nu osîndiți". Adică nu sînt eu în măsură să-l trimit pe unul sau pe altul în Iad sau în Rai, pentru că habar nu am eu măsura aproapelui meu. Dar Hristos ne îndeamnă, după cum scrie la Iezechiel 3 (vezi mai sus), să-i mustrăm pe ceilalți, să le criticăm faptele care deseori sînt abominabile. Păi cum să-l las eu pe fratele meu, pentru care a murit Hristos, să moară în păcate și să ignor cu maximă indiferență păcatele lui? Oare ce voi răspunde la Judecată cînd Hristos îmi va arăta sîngele lui care strigă schinuindu-se la adînc?
Este nevoie de discernămînt în ortodoxie. Cum scrie pe zidul unei mănăstiri, dreapta socoteală e una din cele mai bune "fapte" pe care creștinul le poate face. Dar cîți dintre noi ajung la așa ceva? Mai nimeni... Să ne lumineze Dumnezeu să facem voia lui, dar să ne ajute mai întîi să o înțelegem!