Citat:
Īn prealabil postat de cristiboss56
In primul rand fata de noi , caci altfel ne furam singuri caciula , dar a spune sa nu fi sincer fata de altii , mi se pare draga Daniel mult prea deplasat , ca sa nu-i spun altfel . Iti dau doar doua exemple in care sinceritatea este musai necesara : in relatia parinti-copii-parinti , si in relatia cu duhovnicul nostru ! Exemplele pot continua , dar ma opresc aici , pentru a nu sminti aiurea pe cei ce ne citesc , si care cred cat de cat in sinceritatea noastra , un minim necesar chiar daca suntem pe virtual ! Doamne ajuta !
|
Nici eu nu sustin afirmatia lui Daniel.As mai adauga ceva draga Cristi, pe langa ce ai spus tu si anume: un om care ii priveaza pe cei din jur de sinceritate ( adica ii minte) foarte greu va ajunge sa fie sincer cu el insusi.E mai greu sa fii sincer cu altii decat cu tine insuti. Pentru ca tie iti poti spune orice: te uiti in oglinda si poti sa-ti spui "mah pe langa ca sunt urat mai sunt si prost si invidios si etc etc", ca nu te aude nimeni, nu ranesti pe nimeni.Dar ca sa fii sincer cu cei din jur este si o mare responsabilitate. Una este sa servesti pe cineva cu apa dintr-un borcan vechi si nespalat bine de mustar si alta este sa-l servesti cu apa intr-un pahar stralucitor de curat asezat pe o tava frumoasa. Omul saracul bea apa ca ii este sete, dar in primul caz o inghite cu noduri si ii cade rau. Asa si cu sinceritatea.Trebuie sa fim sinceri cu altii intotdeauna. Dar sinceritatea noastra exprimata fara iubire si fara bunatate ci doar cu superioritate sau repros, s-ar putea deseori sa spintece in loc sa vindece..Si eu din pacate am mult de lucru la acest capitol. Deseori sinceritatea mea e ca o lovitura cu barda....