În prealabil postat de glykys
Nu, nu, nu! "Cei buni", Parintii Paraian sau Noica, de pida, despre care s-a vorbit aici, nu credeau ca toate cultele sunt la fel. Bunatatea nu exclude corectitudinea si invers. Vad corectitudinea ca fiind dreptate, adevar, exprimat prin tipic, norme, reguli, legi. Dragostea exista in dreptate si in adevar, dar adevarul sau corectitudinea sau dreptatea fara dragoste la baza nu fac nici cat o ceapa degerata.
Ceea ce am vrut sa spun despre bunica era faptul ca, desi NU era de acord cu conceptiile iehoviste, pentru ca simtise pe pielea ei ajutorul sfintilor si nu suferea sa auda din partea unora ca sfintii nu exista, de pilda, totusi, avea dragoste chiar si fata de ei, ca oameni. Adica a vrut sa hraneasca fetita aceea, chiar daca era iehovista! Cand e sa faci un bine, nu il intrebi pe om: auzi, esti ortodox, ca daca nu, te las sa mori de foame! Condamna invatatura gresita, dar ii era mila de om.
Eu una iubesc ortodoxia, consider ca e calea cea adevarata, imi pare rau ca sunt atatia care o hulesc si care se rup de ei, imi doresc ca toti sa ajunga la masura Adevarului si sa il implineasca, dar nu sunt in masura sa zic ca X se mantuieste pentru ca face o suta de metanii pe zi in biserica si altul se osandeste, ca nu a auzit in viata lui de ortodoxie. Ceea ce voiam sa spun e ca sunt clar impotriva formalismului si a rigorismului si pledez pentru practicarea adevarului, a corectitudinii si a tipicului care sunt fundamentate pe dragostea de Dumnezeu si dragostea fata de oameni si nu pe ele insele. Adica una e, spre exemplu, sa te duci la biserica fiindca asa crezi ca te mantuiesti sau fiindca asta e obiceiul tau saptamanal, si alta e sa te duci pentru ca doresti sa ii aduci slava lui Dumnezeu. Eu nu sunt asa, dar stiu ca la masura asta trebuie sa ajung: sa fac tipicul din dragoste, Sper sa fie clar. Sunt sigura ca nu suntem in contradictoriu.
|