Ceva nu e in regula
Aveam 16 ani si locuiam impreuna cu parintii mei in cladirea institutului pe care il fondase bunicul meu la 18 mile distanta de orasul Durban, in Africa de Sud, in mijlocul plantatiilor de zahar. Locuiam destul de departe, la tara si nu aveam vecini, asa ca eu si surorile mele eram de-a dreptul entuziasmati atunci cand puteam sa mergem in oras sa ne vizitam prietenii sau sa vedem un film la cinema.
Intr-o zi, tatal meu m-a rugat sa-l duc in oras la o conferinta care dura toata ziua si eu am profitat de ocazie. Pentru ca mergeam in oras, mama imi daduse o lista de lucruri pe care trebuia sa le cumpar de la supermarket si, cum aveam sa-mi petrec toata ziua acolo, tata mi-a cerut sa ma ocup si de alte lucruri ce trebuiau rezolvate, cum ar fi sa duc masina la atelier.
Cand ne-am despartit, mi-a zis: "Ne vedem aici la ora 5.00 p.m. ca sa mergem acasa." Dupa ce am rezolvat toate treburile in fuga, m-am dus la cel mai apropiat cinema. Eram atat de absorbit de filmul cu John Wayne, ca nici nu stiu cand a trecut timpul. Era 5.30 p.m. cand mi-am adus aminte. Am fugit la atelier, am luat masina si m-am grabit inspre locul unde ma astepta tata.
Era aproape 6.00 p.m. M-a intrebat nelinistit: "De ce ai intarziat?" Imi parea rau si nu am putut sa-i spun ca vedeam un film cu John Wayne. I-am zis ca nu era gata masina si a trebuit sa astept...Asta i-am zis fara sa stiu ca tatal meu sunase inainte la atelier.
Cand si-a dat seama ca l-am mintit, mi-a zis: "Ceva nu e in regula in modul in care te-am crescut pentru ca nu te-am facut sa ai incredere in mine si sa-mi spui adevarul. O sa ma gandesc la ce anume am gresit in privinta ta. O sa merg pe jos cele 18 mile (vreo 27 kilometri) pana acasa si o sa ma gandesc la asta."
Asa ca, imbracat in costum si cu pantofii aceia eleganti, a inceput sa mearga spre casa pe drumuri cu noroi si fara lumina. Nu puteam sa-l las singur...asa ca am condus cinci ore si jumatate in spatele lui...vazandu-l suferind agonia unei minciuni stupide de-a mea. De atinci mi-am propus sa nu mai mint niciodata.
H. Agudelo
Dr. Arun Ghandi, cu multumiri lui Rodrigo Villareal
|