Citat:
Īn prealabil postat de MariS_
Incrancenarea va castiga batalia cu blandetea si corectitudinea pe cea cu bunatatea. Eu recunosc ca am avut multe de invatat aici pe forum si in special de la cei smeriti si blanzi, si sunt destui, dar glasul lor se aude tot mai slab din cauza zanganitului alamurilor si duelurilor si sunt nebagati in seama. Le sunt recunoscator. Sper ca si ceilalti sa devina mai buni si blanzi odata cu varsta, caci imboldul si avantul tineretii e mai tare uneori decat cumpatarea si intelepciunea. M-as bucura sa stiu ca veti ajunge toti in Rai, chiar daca eu voi privi scena din alta parte. Macar atata bucurie sa am si eu. Altceva nimic... E vremea tacerii acum ... si a uitarii ...
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Postul tau mi-a amintit de o alta remarca a cuiva pe un alt topic, unde nu mi s-a parut ca a fost luat in seama asa si atat cat s-ar fi cuvenit.
Citat:
Īn prealabil postat de kreed123
Multi oameni cititi,plimbati,ganditori se considera superiori,dar eu cred ca sunt invidiosi,desi nu isi dau seama(asa eram si eu si inca mai sunt un pic),pentru ca nu pot avea(nu pot pentru ca au ales sa caute ceva mai mult) o viata simpla cu vise precum:iubire,familie,copii.
Credeti ca putem sa-i convingem pe cei care cauta sa lase aceste ganduri si sa se implice cat mai mult in viata?Sau asa e viata,trebuie sa trecem prin ea ca sa invatam cu adevarat?
|
Din pacate nu putem face chiar nimic. Iar aceasta neputinta ne secatuieste pe dinauntru. Si cel mai trist poate ca este atunci cand cei foarte apropiati tie (frati, prieteni, rude) se complac in anumite slabiciuni fara sa constientizeze ca intr-o zi vor ajunge la un capat de drum cand se va face nota de plata. Imi amintesc de o foarte buna remarca a parintelui Savatie Bastovoi care spunea: "Mergeti si spovediti-va cat mai des si nu asteptati sa treaca timpul, fiindca dupa un timp prea indelungat, vom cere cu disperare ajutorul lui Dumnezeu, iar daca ni se va parea ca nu-l primim, ni se va impietri inima si vom crede ca Dumnezeu e prea bland cu altii si prea crud cu noi!"
Cu totii stim ca Dumnezeu face minuni, dar in ochii nostri, ele se intampla de obicei altora. Unii nici nu cer bine ceva si li se implineste, in timp ce altii (am vazut de destule ori si la noi pe forum) si-au ingrosat pielea pe genunchi de atatea rugaciuni, iar Dumnezeu pare sa-si fi intors fata. Disperarea, impietrirea inimii, mandria, deznadejdea pandesc la colt, gata sa se cuibareasca in sufletul chinuit de asteptare. Noi nu putem schimba nimic decat pe noi insine. Si cu cat incercam sa ne reanalizam viata, si sa regretam amarnic pacatele trecutului, cu atat in jurul nostru apar situatii prin care suntem nevoiti sa luam o decizie sau o atitudine care contravine atat dorintei de smerenie cat si vechii noastre imagini, starnind controverse de nedorit.
Fie ca vrem, fie ca nu, probabil si cei mai optimisti dintre noi realizam ca ne indreptam catre colaps. Parintele astazi la biserica spunea: "Poate pare nefiresc sa ne rugam la Dumnezeu sa ne fereasca de foamete, dar se pare ca ajungem sa nu mai dorim sa mancam de niciunele pe care le gasim pe rafturi, fiindca toate contin otravuri!" Omul, in egoismul lui, distruge tot ce atinge!