Imi pare rau pentru bietul ficus...
Acestea si inca multe altele se petrec din cauza acestei separari.Traim in aceste colivii interioare din care nu doar ca nu ne mai intereseaza decat de familie si cateva persoane mai apropiate,ci ajunge sa ne deranjeze orice ne atinge din afara: am cunoscut oameni deranjati de rasetul copiilor,de prezenta animalelor,ba chiar si a bietilor porumbei sau alte zburatoare care treceau pe cer,oameni care nu inteleg ce tot gasesc unii asa de grozav in compania florilor sau a naturii...
Traim separati de semeni,separati de natura,de univers si implicit de Dumnezeu,insa suntem orbi si nu vedem ca astfel ne separam de o parte din noi,poate cea mai frumoasa parte pe care o avem in interiorul nostru.
Este o viata artificiala,nefireasca,pentru ca am fost creati sa coexistam intr-o armonie desavarsita cu intreaga Creatie a Tatalui Ceresc.
Fiind indiferenti sau rau voitori fata de semeni,de creatia divina,izolandu-ne de ea,ne insinguram si ne izolam de o parte din noi,de aceea vedem acum oameni tot mai singuri in orase tot mai aglomerate,pentru ca singuratatea asta vine din interior,noi ne ingradim singuri in aceasta inchisoare a sufletului.Ne traim singuratatea impreuna,in loc sa ne traim bucuria de a fi unul pentru celalalt!