Desen animat despre Sf. Serafim de Sarov.
http://www.youtube.com/watch?v=tzvk4...embedded#at=12
E in limba rusa dar am gasit un rezumat in romana.
"Sfântul Serafim de Sarov s-a născut din părinți credinciosi, Isidor și Agatia Moshnina, în orasul Kursk.
Tatăl lui, comerciant de meserie, la bătrânețe a început să construiască o catedrală în Kursk, pe care n-a apucat s-o vadă terminată. Fiul său, Prochorus, viitorul Serafim, a rămas împreună cu mama lui, care l-a crescut în multă credință.
După moartea soțului ei, Agatia Moshnina a continuat construcția catedralei.
Într-o zi, luându-l și pe micul Prochorus cu ea pe șantier, acesta a căzut de pe schela turnului de clopote, de la o înălțime de 7 etaje. Băiatul ar fi putut muri, dar Bunul Dumnezeu a avut grijă de el. Îngrozită, mama a alergat la el și și-a găsit fiul nevătămat. -min 1.08
Tânărul Prochorus, înzestrat cu o memorie excelenta, a învățat repede scrisul și cititul. Din copilărie îi plăcea să participe la slujbele bisericii.
La un moment dat, Prochorus s-a îmbolnăvit foarte grav, viața lui fiind în pericol. Atunci a visat-o pe Maica Domnului, care i-a promis ca îl va vizita și îl va vindeca. -min 1.24
Tânăr fiind, Prochorus își făcea planuri pentru a-și dedica viata în întregime lui Hristos și a intra la o mănăstire. Mama lui nu a fost împotriva acestei decizii și l-a binecuvântat în drumul lui, dăruindu-i o cruce de aramă pe care tânărul a purtat-o pe piept toata viața lui. min 1.40
Prochorus l-a vizitat pe Părintele Dositeu, care i-a dat binecuvântare să se retragă la mănăstirea din pustia Sarovului și acolo să-și câștige mântuirea.
Cu binecuvântarea egumenului Pahomie, Prochorus se abținea de la mâncare în zilele de miercuri și vineri și mergea singur în pădure, unde practica Rugăciunea lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”).
După doi ani ca novice, Prochorus s-a îmbolnăvit, corpul a început să i se umfle și suferea îngrozitor. Părintele Iosif și ceilalți părinți îl iubeau pe Prochorus și aveau grijă de el. Boala l-a ținut cam trei ani, timp în care ei nu au auzit nici un cuvânt de nemulțumire din gura lui. - min 2
Apoi a cerut să i se citească o rugăciune pentru sănătate. În timp ce restul părinților se rugau în biserică, Prochorus a avut o viziune în care i-au apărut Maica Domnului împreună cu Apostolii Petru și Ioan. Arătând cu degetul spre călugărul bolnav, Maica Domnului îi spuse Sfântului Ioan: “Acesta este unul de-ai noștri”, după care l-a atins cu toiagul într-o parte pe călugăr și imediat lichidul adunat în corpul acestuia a început să iasă prin incizia făcută de Preacurata. După terminarea rugăciunii, frații l-au găsit pe Prochorus vindecat, având o singură cicatrice, ca semn al miracolului ce s-a împlinit - min 2.19
Dupa opt ani de novicie la manastirea din Sarov, Prochorus a fost tuns cu numele de Serafim, nume care arata dragostea lui vie pentru Domnul si dorinta sa nestavilita de a-l sluji. Dupa un an, Serafim a fost numit ierodiacon. – min 2.24
Cu spirit zelos, el slujea în biserică zilnic, rugându-se permanent și după terminarea slujbelor. Domnul îi îngăduia să aibă viziuni în timpul slujbelor bisericești, de multe ori văzând îngeri care slujeau laolaltă cu preoții.
În timpul Sfintei Liturghii din Marea și Sfânta Joi, slujită de egumenul Pahomie și părintele Iosif, Sf. Serafim a mai avut o viziune. După introducerea la Sfântă Evanghelie, ierodiaconul Serafim pronunța cuvintele: “O, Doamne, mântuiește pe cei ce se tem de Tine și auzi-ne”, după care ridica orarul spunând: “In vecii vecilor”. Dintr-o dată a fost orbit de o lumina strălucitoare și, ridicând privirea, Îl văzu pe Domnul nostru Iisus Hristos intrând din partea de vest a bisericii. - min 2.35
Pustnicul Serafim își petrecea timpul în pădure citind în întregime Noul Testament într-o săptămână. De asemenea, citea și din Sfinții Părinți și sfintele slujbe. - min 3.30
Prin rugăciunile sale, cărarea către chilia lui a fost acoperită de crengi mari care au căzut din brazii antici învecinați, blocând orice acces. Doar păsările mai veneau la el și animalele sălbatice în compania cărora a trăit că și Adam în rai. Animalele veneau la miezul nopții și așteptau ca sfântul să-și termine pravila de rugăciune, după care hrănea cu pâine din mână lui ursii, râșii, vulpile, iepurii și chiar lupii. Sfântul Serafim avea un prieten urs care i se supunea întru totul și îl ajută la diferite treburi. - min 3.33
Odată, pe când lucra în grădină, trei hoți l-au călcat în căutare de bani sau lucruri valoroase.
Deși avea un topor în mână și ar fi putut luptă cu ei, sfântul nu a ripostat, amintindu-și cuvintele Domnului: “Cei care vor ridica sabia de sabie vor pieri” (Mt. 26: 52).
Aruncându-și unealta jos, el le-a spus hoților să facă ce doresc. Atunci hoții
l-au bătut atât de tare, încât l-au lăsat mai mult mort decât viu. Au vrut să-l arunce în rău, dar l-au lăsat până au scotocit chilia după bani, însă negăsind nimic în afară de icoane și câțiva cartofi, au plecat. Călugărul își redobândi cunoștința, se târî până în chilie și rămase așa toată noaptea. -min 3.45-min 4.20
Dimineața următoare porni cu mare greutate spre mânăstire iar frații,
văzându-l cu atâtea răni pe cap, piept, coaste și spate, s-au înspăimântat. Timp de 8 zile a zăcut în suferință din cauza rănilor, iar doctorii care l-au văzut au rămas uimiți că mai trăia după o asemenea bătaie.
Pustnicul fusese vindecat din nou de Maica Domnului. Cu toate astea el nu se putea îndrepta și rămase îndoit de spate, neputând umbla decât cu ajutorul unui băț pentru tot restul vieții. Sf. Serafim a trebuit să stea vreo cinci luni la mânăstire după care a plecat înapoi în pădure. El i-a iertat pe răufacatorii lui. -min 4.30-4.40.
Când se întâlnea cu cineva, Sf. Serafim îl întâmpina salutându-l cu următoarele cuvinte pline de dragoste: „Hristos a înviat, bucuria mea!” – min. 4.50
Continuând să trăiască în tăcere, el s-a închis în chilia lui rugându-se și citind. I s-a permis să servească masa și să se împărtășească în chilia sa. Acolo, sfântul a urcat pe înălțimile curăției spirituale și prin mila Domnului a primit darurile divine ale înainte-vederii și facerii de minuni. După cinci ani de singurătate, el și-a deschis ușa chiliei pentru ceilalți călugări, dar a continuat să folosească tăcerea, învățându-i pe ceilalți prin exemple. -min 5.05
În ultima parte a vieții sale pământești, Sf. Serafim s-a dedicat orfanilor de la mănăstirea de maici Diveyevo. -min 5.12
În 2 ianuarie, Părintele Pavel, ajutorul sfântului, a plecat la ora șase dimineața la utrenie și a simțit miros de fum venind din chilia sfântului. Părintele obișnuia să lase lumânări să ardă în chilie și Părintele Pavel s-a speriat să nu ia foc ceva.
“In timpul vieții mele nu va fi nici un foc”, spuse el cândva, “dar când voi muri veți ști, pentru că un foc se va aprinde”.
Când au deschis ușă au văzut cărți și alte lucruri mocnind iar sfântul era în genunchi în față icoanei Maicii Domnului, cu mâinile încrucișate pe piept. Sufletul lui curat a fost luat de îngeri în timpul rugăciunii și a fost dus în față Tronului Atotputernicului Dumnezeu, al Cărui slujitor credincios a fost toată viața. – min 6.20
Sfântul Serafim de Sarov este pomenit în 2 ianuarie.