Doamna,domnisoara,nu va faceti griji.Nu sunteti nici prima si nici ultima care a simtit,simte sau va simti asta.Poate ati fi chiar surprinsa daca cumva ati afla cat de multi,poate chiar dintre cei care posteaza,au simtit asa ceva sau ceva asemanator.Daca acele ganduri ale dvs ar fi fost scrise acum aprox 2000 de ani sa stiti ca ele ar fi apartinut unui om pe nume Dima.Am sa parafrazez cateva idei pe acesta tema,in special ca sa va incurajez,asa cum pot,fie si din cauza ca acele ganduri ale dvs le-am auzit de mai multe ori,in multe momente din viata.

Stând în celula sa mohorâtă din Roma, în care abia răzbătea lumina printr-o mică ferestruică din tavan, duhovnicescul, inteligentul şi caldul apostol, ajuns acum la bătrâneţe, cu sănătatea şubrezită de pe urma îndelungatei şi statornicei sale alergări pentru Dumnezeu, îi adresează lui Timotei un ultim îndemn, să se ţină cu toată fermitatea de adevărul şi viaţa ce i-au fost prezentate.
In cuprinsul epistolei,spre final,durerea singuratatii razbate din cuvintele Apostolului dar un verset te izbeste prin trairea lui: ,,Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit si a plecat la Tesalonic".Dima,unul dintre tovarasii sai,l-a parasit intr-un moment greu.Din dragoste pentru lumea de acum,Dima a renuntat la lupta pentru Credinta,poate s-a speriat,poate nu a mai putut.Poate si el si-a spus in gand exact ce ganditi si dvs acum,ce am gandit si eu in trecut si ce vor gandi si altii in viitor.

Dima a uitat ca Pavel statatea in lanturi,dupa o existenta dramatica in slujba lui Hristos,si poate a uitat ce a spus odata Apostolul: ,,Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad".Pentru acele lucruri statea Pavel acolo si tot Apostolul ne arata cat de singur era,printre oameni,in lupta lui: ,,La intaiul meu raspuns de aparare, nimeni n-a fost cu mine, ci toti m-au parasit."
Dar apoi Pavel continua cu putere,cu incredere de nezdruncinat: ,,Insa Domnul a stat langa mine si m-a intarit, pentru ca propovaduirea sa fie vestita pe deplin prin mine si s-o auda toate Neamurile. Si am fost izbavit din gura leului.Domnul ma va izbavi de orice lucru rau si ma va mantui, ca sa intru in Imparatia Lui cereasca. A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin."

Sa stiti ca Cel de Sus nu vrea sa fim toti copii la indigo ale lui Avraam,Moise,Enoh sau Pavel.Dumnezeu stie foarte bine ce face cand ne-a creat in asa fel incat sa fim diferiti in temperament,personalitate.Varietatea este marca distinctiva a creatiei lui Dumnezeu oriunde in univers.Nu exista doi oameni la fel in acesta lume,Dumnezeu,in varietatea lui inepuizabila in creatie,ca un artist atotstiutor,ne-a modelat pe fiecare dintre noi pentru ca tocmai aceste numeroase diferente si asemanari sa slaveasca intelepciunea si dragostea Sa.Acestea varietate a lui Dumnezeu aduce frumusete in univers.

Ar trebui sa-i multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a dat propriile personalitati,abilitati,temperamente.Nu ar trebui sa irosim timp si energie incercand sa ne modelam artificial dupa altcineva ci fiecare,in felul sau,este o minune a lui Dumnezeu.Nu poti copia la perfectie pe altcineva si daca totusi reusesti s-ar putea ca niciodata sa nu ii poti copia si trairea,fiecare fiind unica in felul ei.In schimb poti intelege mesjul care ti-a fost transmis si il poti aplica la nivelul tau,pentru ca Cel de Sus ne da fiecaruia cat putem sa ducem.Exemplele despre cei sfinti,despre eroii Credintei,nu trebuie sa va tulbure si sa va determine sa abandonati pentru ca nu v-ati ridica la acel nivel.Marea majoritate a oamenilor nu putem asta,nu doar dvs.In schimb puteti sa luptati pana la capat, in ciuda necazurilor,in ciuda caderilor sau a loviturilor pe care le primiti.

Sa stiti ca au fost unii inaintea noastra care au murit pentru asta.Ii gasiti in capitolul 11 din Epistola catre Evrei.Spre difrenta de noi ei au avut ceva si mai greu de indurat: ,,In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite; ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant."Un autor crestin dadea o frumosa definitie a crestinului pe acesta idee:

,,Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea;se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul."

Doamna,domnisoara,sa nu abandonam ca Dima,ci sa cautam puterea de a indura,de a lupta pana la capat acolo unde a cautat-o si Apostolul Pavel:,,Propovaduitorul si apostolul ei am fost pus eu si invatator al Neamurilor. Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, caci stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea"

Desi stiu ca orice as spune cuvintele mele sunt slabe si nu va vor aduce o consolare imediata,ca altii poate va vor sfatui sa renuntati la Credinta,eu v-as ruga sa va rugati si sa lasati in mana Domnului speranta dvs la fel cum a facut si Pavel.Poate veti spune ,,Bine,dar era avea o incredintare,era Apostol,eu cine sunt,cine ma aude pe mine in lumea asta?".Se spune ca toti ingerii isi tin rasuflarea cand un om ia o decizie cu privire la a merge pe drumul Credintei sau a renunta.Doamna,tot Pavel va spune ceva ce s-ar putea sa va para nebunie in ziua de azi,dar nu este sa stiti.Eu cu asta voi incheia,ma iertati ca nu v-am putut da un sfat mai bun,dar gandurile dvs au rascolit multe-n mine si am vrut sa va spun si eu ceva din suflet,asa cum m-a dus capul.

"Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme: ce mi-ar putea face omul?"