[TINERI PENTRU ROMANIA]

ROMÂNIA LA CARE VISĂM

Pe pământul acesta suntem la noi acasă.
Avem aici dreptul să spunem despre noi că suntem cei mai grozavi.

Nu suntem întotdeauna cei mai buni sau cei mai isteţi, e adevărat, dar dacă am ajuns atât de departe n-a fost degeaba.
Trebuie să fii puternic pentru a putea cultiva câmpiilor noastre.
Trebuie să fii dârz ca să schimbi înfrângerea în victorie şi s-o iei mereu de la capăt.
Trebuie să ai sânge în vine, nu apă, ca 2.000 de ani să-ţi rămâi credincios ţie însuţi, felului tău de a fi, religiei tale, limbii pe care o vorbeşti.
Dacă am ajuns atât de departe a fost şi pentru că am mers mână în mână.

Am clădit o ţară unde nimeni nu ne va putea împiedica să ne exprimăm, să iubim, să visăm.
Visăm o Românie unde prosperitate rimează cu solidaritate.
România la care visăm va fi înainte de toate un pământ liber.

Cu timpul casa se crapă, balconul se înclină, acoperişul curge şi îndoiala îşi face loc încet, încet.
Lăsăm iniţiativa tinerilor, ajungem bătrâni şi indiferenţi.
În timp ce acum e momentul să stăm drept, umăr la umăr, pentru a înfrunta stihiile.
Nu trebuie să ne fie indiferent ce Românie lăsăm copiilor noştri.

Se spune adesea despre religie şi cultură că sunt sufletul unui popor şi pe bună dreptate.
Dar religia şi cultura au nevoie de susţinere.
Trebuie sămânţă bună dacă vrem roade bune.
Grădina e mare, are nevoie de fiecare dintre noi, anotimp după anotimp.
Când seceta ameninţă trebuie să stropim pentru a ne păstra credinţa, pentru a creşte creaţiile.
Şi asta facem...
Mergând la sfânta noastră biserică ortodoxă, citindu-ne cărţile, vizionându-ne filmele, ascultându-ne muzica.

Dacă religia şi cultura sunt sufletul unui popor, limba pe care o vorbeşte e inima lui.
În română ne trăim sărăcia, nevoile, speranţele şi fericirea.

În cinema trebuie adesea trase mai multe duble pentru a se obţine una reuşită.
Poate că aşa se reclădeşte şi o ţară!

Pârvu Ana Maria