[dobrin7m]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cred că nu e un secret pentru nimeni faptul că ţara noastră e o ţară bolnavă. E adevărat că lumea întreagă e bolnavă, dar ţara noastră e chiar mai bolnavă decât lumea, suferind mai mult nu numai în intensitate, ci şi de boli specifice. Asta nu înseamnă să nu o iubim aşa cum e şi nici nu înseamnă să ne lăsăm pradă spiritului de demisie. Credinţa care îl schimbă pe un om, poate schimba şi o ţară. Să fim, deci, buni creştini, să răspundem la chemarea Domnului de a fi sarea pământului şi lumina lumii.

Am rămas mirat cu cât de puţin se mulţumea Isus. Împăratul Împăraţilor obişnuia să mănânce pâine, peşte şi faguri de miere. Înaintemergătorul Lui se limita la ceea ce îi oferea deşertul. Frugal şi modest. Gradul de civilizaţie îl putem deduce din multe locuri din Biblie: "Învăţătorule, mulţimile Te împresoară şi Te înghiontesc şi Tu întrebi "cine M-a atins" ?" Se urcau în copaci, să Îl vadă mai bine. Vameşii (adică agenţii fiscali) erau priviţi ca nişte hoţi. Mari mulţimi de idioţi se îngesuiau în zi de sărbătoare să se desfete văzând o execuţie sub tortură şi strigau "Răstigniţi-L, răstigiţi-L !" Aşa înţelegeau ei o petrecere faină. Curtea a ceea ce era pe atunci "Catedrala Mântuirii Neamului" era plină de oi, capre, păsări şi gheşeftari care le vindeau, precum şi cumpărători care sperau să îşi cumpere favorurile Celui care a spus: "milă voiesc, nu jertfă !". Şi totuşi, în această atmosferă îmbâcsită de praf, sudoare, bube şi de mizerie umană în general, în această faună plină de hoţi, prostituate şi, din când în când, de vreun fariseu care se credea deasupra celorlalţi, suntem martorii unor scene de mare solidaritate umană şi, în fond, de credinţă: un schilod care nu putea umbla e transportat de ai lui pe targă. O femeie bogată îşi donează cel mai de preţ parfum şi pune casa la dispoziţia Dulgherului şi ucenicilor Lui. Un ofiţer vine pentru o slugă de-a lui, care era bolnav. O femeie îi oferă apă unui Necunoscut însetat. Un fost lepros, din recunoştinţă, oferă masa de Paşti lui Isus şi celor cu El.

Prea mult, nu am evoluat. Dar nici involuat. Grâu şi neghină, aşa a fost mereu. Şi aşa va fi, până la Seceriş.

Foarte frumos Domnule Mihnea.
Iisus ne-a invatat sa ne multumim cu putin, astazi in lumea moderna si evoluata, cu strictul necesar ar trebui sa ne multumim, si prisosul sa il dam saracilor, dar noi nu ne multumim nici cu mult.