Foarte frumos ai scris.
Dar eu chiar cred ca in trecut oamenii erau mai buni. Poate ca necivilizati, necizelati.. Dar mai buni.
Revenind la dragostea de tara, se stie ca nu este reciproca.
Nu am dorit nicicand sa emigram.
Dar cand au inceput sa ni se inchida usile in nas, nu am prea avut incotro.
Si nu numai de la straini am primit suturi, ci si de la apropiati.. Asa ca intr-adevar legaturile s-au rupt singure.
Si faptul fenomenal a fost ca nu am ales.
Tot amanam plecarea asteptand sa gasim o solutie, dar optiunile cadeau una dupa alta. Nici macar orasul in care am plecat (locul de munca al sotului) nu l-am ales! Sotul nu vroia acest oras. Dar aici am ajuns.
Ca si cum toate usile se inchid in jur si esti fortat sa inaintezi pe un culoar ingust, fara a sti unde ajungi. Asa a fost plecarea noastra.
Si alti oameni pe care-i cunosc la fel au patit.
Si sora mea, am mai povestit poate, a cautat ANI loc de munca degeaba.
A primit oferta prima data cand a trimis cv in strainatate. Au sunat-o aceia sa o cheme la interviu si ea s-a speriat si a spus aiurea "nu am bani pt bilet de avion". I-au platit ei biletul si au angajat-o (in domeniul ei de specializare, in tara se pare ca nu era destul de buna!)
Cat este sansa? Cat este alegere?
|