Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Da ? Ia să vedem. Să deschidem Cartea la Romani 5:5 și să citim:
Iar nădejdea nu rușinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.
Deci, Grația Sfințitoare nu este așa cum își imaginează eretici precum Luther, care o compară cu zăpada albă ce ar acoperi un morman de bălegar, drept care Dumnezeu nu mai vede păcatele noastre, ci așa cum spune Sf Paul și întreaga învățătură catolică: intrinsecă persoanei noastre. Meritele, desigur că sunt ale lui Cristos, dar nu sunt acelea pe care El le-a avut prin suferințele și moartea Sa, ci acelea pe care El le lucrează în viața noastră.
Prin urmare, nu este omul o păpușă a lui Dumnezeu, ci partener (sau nu) al Său. Harul este ceva supranatural care intră în suflet (="îl infuzează"), se amestecă cu el, îl modifică dacă și numai dacă acesta are dispoziția necesară, care este partea lui proprie din merit și nu e ceva irezistibil. Paul s-a convertit pentru că a vrut să se convertească. Putea să nu o facă. "Iată, eu stau la ușă și bat" spune Domnul. Nu spune "iată, eu sparg ușa !"
|
Un catolic chiar lipsea din discutie.Pai hai sa ma sui pe o gramada de balegar si sa vedem ce spune Pavel.Inainte ca Pavel sa plece spre Damasc acesta ,,Saul sufla inca amenintarea si uciderea impotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umbland pe Calea credintei, atat barbati, cat si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim"(FA 9:1).
Merge pe drumul spre Damasc,are loc momentul cheie si Pavel spune un singur lucru,,Doamne, ce vrei sa fac?".Momentul aduce aminte de scena din Isaia capitolul 6 cand acesta,in Templu: ,,am vazut pe Domnul sezand pe un scaun de domnie foarte inalt, si poalele mantiei Lui umpleau Templul".Isaia saracul s-a speriat cumplit si stia el de ce.Pentru ca in fata Celui fara de pacat nu exista om suficient de bun,care sa stea cu pacatele sale pentru a negocia daca accepta sau nu: ,,Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!". Dupa ce unul dintre serafimi ii atinge buzele cu un carbune pentru ca ,,atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit!" Domnul intreaba: ,,"Pe cine sa trimit si cine va merge pentru Noi?"Isaia raspunde ,,"Iata-ma, trimite-ma!".
Vedeti dvs, cand creatura asta numita om se intalneste cu Cel de Sus,atunci
simptomul este ,,"Vai de mine! Sunt pierdut"(Isaia) sau ,,Tremurand si plin de frica"(Pavel) iar
manifestarea este ,,Iata-ma, trimite-ma!" (Isaia)si ,,"Doamne, ce vrei sa fac?".Nu sunt negocieri.
Acum sa revin la citatul dvs din Romani.PS:sunteti primul catolic pe carel-am cunocut care sa intre in polemica,cu un protestant,pe acest subiect,invocand Epistola catre Romani :) Se schimba lumea,doriti sa il invingeti pe Luther cu armele lui? :)Sa nu sar din context:
1.la ce se refera,,Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos".
2.motivatia: ,,Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu.
3.care nadejde: ,,Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare, rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea"
4.care era situatia anterioara sau gramada de blegar: ,,Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca
pacatosi, Hristos a murit pentru noi" si ,,Caci, daca atunci cand eram
vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui."
Mai mult decat atat: ,,Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu"
Inainte de impacarea prin moartea Fiului eram
vrajmasi pacatosi,absolut toti,fara nici o slava in noi.Dar,tot Pavel explica care este nadejdea,vestea cea buna: ,,
Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus."Fara plata,prin har,asa a considerat Dumnezeu lumea prin jertfa Fiului,lume care ii era vrajmasa,pacatoasa,toti,lipsiti de slava,morti in pacate.Si tot Pavel explica de ce a putut Dumnezeu decide asa ceva,prin Hristos: ,,Pe El, Dumnezeu
L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci
trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu"
Intelgeti ce spun?Indelunga rabdare a Celui de Sus ne-a tinut si ne tine pe lumea asta nu prin faptele noastre bezmetice care si azi arata ca tot vrajmasi am ramas.S tot Pavel explica diferenta dintre Credinta si fapte,in Epistola catre Romani:
a).,,Ce vom zice, dar, ca a capatat, prin puterea lui, stramosul nostru Avraam? Daca Avraam a fost socotit neprihanit prin fapte, are cu ce sa se laude,
dar nu inaintea lui Dumnezeu. " Explicatia: Caci ce zice Scriptura? "
Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a socotit ca neprihanire."
b).Celui care se bazeaza pe fapte,precum iudeii pe faptele Legii,Pavel le spune: ,,Insa, celui ce lucreaza,
plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat"
c).Celui care se socoteste neprihanit nu prin fapta lui ci prin jertfa lui Hristos:,,pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el ii este socotita ca neprihanire."
Ca vreau sa spun:cel care se socoteste un pacatos si nu crede ca ar putea face ceva suficient de bun ca sa stea in neprihanire in fata Celui de Sus dar care crede ca poate fi si el iertat prin Credinta in Fiu,prin mila aratata prin Fiu,
Dumnezeu ii socoteste credinta neprihanire.Se aude de pe gramada de balegar pe care stau?
Cel care doreste sa se bazeze pe faptele lui,ii va fi privit ca datorie sub Lege su nu ca neprihanire,pentru ca avrut sa le faca EL.Iar sub Lege cu greu s-ar fi mantuit cineva.Cine vrea sa stea sub Lege sa stea,noi stam in Credinta.Cine crede ca traind in pacat,il poate cumpara pe Cel de Sus cu fapte care nu sunt din Credinta,ci din mandria lui orbeasca de a se crede suficient de bun pentru cafaptele lui sa stea in fata Domnului,sa o faca si sub Lege,nu
sub neprihanire,va fi judecat.
Si o sa inchei tot cu un citat din Pavel,Epistola catre Efeseni,da nu mai comentez: ,,Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti.
Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti). El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus, ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus".
Si de aceea: ,,Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni".
Iar adevaratele fapte bune,nu sunt rodul strdaniei omului ci sunt rodul la ce a hotarit..: ,,Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Isus pentru
faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele"
Stiti care este problema lumii moderne in ceea ce priveste Biblia?Este o oglinda extrem de incomoda si referitor la ce cred oamenii si referitor la ce fac oamenii.