Multi mascheaza atractia patimasa fata de lucruri cu justificari: e necesar, e un lucru normal. Dar de fapt ei nu vad ca de multe ori sunt patimasi pe acel lucru. Si-l doresc, sa simt bine, si tin la el.
Multi de asemenea, mai ales daca sunt bogati, spun, mie nu imi pare rau ca pierd un lucru scump, nici nu imi pasa, deci nu sunt atras de el, dar uita ca aceasta senzatie, nu imi pare rau vine pentru ca stie ca oricand are un ban sa inlocuiasca bunul pierdut. Dar daca ar fi ultimul lucru pe care si-l poate permite si il pierde atunci este adevaratul nu imi pasa cand stie ca nu mai poate cumpara acel lucru si totusi zice nu imi pasa daca nu il mai am. Merg pe jos, sau ma multumesc si fara el.
Vorbim de multe ori multe, dar niciodata nu ne punem cu adevarat in pielea celuilalt. Cel bogat in pielea saracului si cel sarac in pielea saracului.
Iar, tot Sfintii Parinti ne invata cum sa ne purtam cu aproapele:
sa ne punem intotdeauna in locul aproapelui.
Pentur ca bogatul zice de sarac, uite e invidios si saracul zice de bogat uite e lacom si nemilos.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
|