În prealabil postat de N.Priceputu

fusta până în pământ a fost un exemplu. Era vorba de ceva stilat, deosebit de frumos. Însă de o frumuseţe mai spiritualizată. Frumuseţea trupului nu o neg. Însă foarte multe femei pot fi frumoase (şi sunt) trupeşte. Dar adevărata frumuseţe constă în unicitatea ei (a femeii).
Eu nu m-am îndrăgostit de un trup, ci, mai degrabă, de doi ochi, care îmi deschideau adâncimile sufletului ei. Însă iubirea cere exclusivitate asupra trupului soţiei (soţului). Altfel nu poate exista unicitate, nu poţi forma un întreg, nu poţi deveni un singur trup. De aceea trupul celuilalt devine trupul tău. Nu vrei să-l împarţi cu altcineva pentru nimic în lume. Nici cu gândul. Pentru că şi gândul face parte din fiinţa noastră, şi sentimentele, şi senzaţiile, totul. De aceea spune Mântuitorul că cine va pofti la nevasta altuia a şi curvit cu ea în sufletul lui. Pentru asta consider că este bine ca femeile să nu-şi ofere trupul, fie şi numai vizual, altora.