Citat:
În prealabil postat de Lilith23
Deci fustă lungă, până-n pământ, bluză largă, machiaj niet. Nici nu-ncerc să-mi imaginez cât simț estetic (nu) ar avea o astfel de femeie.
Și de ce să-mi rezerv frumusețea trupului pt soțul meu? Nu spun că trebuie să o dăm în exhibiționism aici. Dar nu sunt de acord cu concepții care spun că frumusețea ta e pt cineva anume. Frumusețea ta e pentru tine. Nimeni, fie el bărbat sau femeie, nu trebuie să fie frumos pentru Cineva. Dacă vrei să îți păstrezi trupul sănătos și frumos, o faci pentru tine, pentru încrederea și stima pe care vrei să le ai pentru tine însăți. Nu pentru un bărbat care se poate să se simtă atât de privilegiat de exclusivitatea aceasta, încât va uita să te aprecieze.
|
fusta până în pământ a fost un exemplu. Era vorba de ceva stilat, deosebit de frumos. Însă de o frumusețe mai spiritualizată. Frumusețea trupului nu o neg. Însă foarte multe femei pot fi frumoase (și sunt) trupește. Dar adevărata frumusețe constă în unicitatea ei (a femeii).
Eu nu m-am îndrăgostit de un trup, ci, mai degrabă, de doi ochi, care îmi deschideau adâncimile sufletului ei. Însă iubirea cere exclusivitate asupra trupului soției (soțului). Altfel nu poate exista unicitate, nu poți forma un întreg, nu poți deveni un singur trup. De aceea trupul celuilalt devine trupul tău. Nu vrei să-l împarți cu altcineva pentru nimic în lume. Nici cu gândul. Pentru că și gândul face parte din ființa noastră, și sentimentele, și senzațiile, totul. De aceea spune Mântuitorul că cine va pofti la nevasta altuia a și curvit cu ea în sufletul lui. Pentru asta consider că este bine ca femeile să nu-și ofere trupul, fie și numai vizual, altora.