Temele făcute acasă cu mama sau cu tata, precum şi obţinerea unor rezultate de pe urma eforturilor sale, nu înseamnă "educaţie socio-emoţională", înseamnă motivare şi cultivare de încredere în sine.
Educaţia socio-emoţională se referă, printre altele, la integrarea corectă a copilului în societate. Adică adaptarea şi mularea pe cerinţele grupului din care face parte (în acest caz, mă refer mai ales la colegii săi de clasă) şi prin prisma căruia copilul se identifică. Dacă vreţi, priviţi televizorul ca pe un "rău necesar". Iar eu, când vorbeam de tv, nu mă refeream la jocuri video. Nu am mare experienţă eu, dar nu cred să existe vreunul educaţional.
Mă refer la acele programe tv sau softuri educaţionale pt pc care chiar completează educaţia pe care copilul dvs o primeşte în şcoală. Pentru că există 3 tipuri de educaţie: cea formală (de la şcoală), cea non-formală (biblioteci) şi cea informală (grupul de prieteni, mediu familial, mass-media). Pentru o dezvoltare globală a copilului, trebuie să avem în vedere toate aceste trei tipuri de educaţie, precum şi domeniile de dezvoltare a copilului (cinci la număr, din care face parte şi domeniul socio-emoţional). Puteţi să îl îndrumaţi spre aceste softuri şi programe educaţionale, iar apoi să-l încurajaţi să le prezinte şi prietenilor săi aceste noi "jocuri" (e foarte indicat ca el să le vadă ca pe nişte jocuri). Puteţi chiar şi dumneavoastră să le prezentaţi mămicilor (dacă le cunoaşteţi şi aveţi o relaţie apropiată cu ele, aşa cum ar trebui să aveţi cu mamele prietenilor copilului dvs). Astfel, copilul dumneavoastră va învăţa într-un mod plăcut şi se va simţi integrat şi acceptat în grupul prin care se identifică. Toată lumea are de câştigat.