Citat:
În prealabil postat de Lilith23
Limitarea privitului la tv nu are niciun efect negativ. Scoaterea cu desăvârșire a tv-ului și a calculatorului din viața copilului poate avea efecte foarte nocive. Să luăm de exemplu, copilul preșcolar. El vine la grădiniță, unde socializează și interacționează cu copii de vârsta lui. Acei copii îl vor exclude pe copilul dumneavoastră din discuțiile de grup care au ca temă desenele animate sau cd-urile educaționale pe care le-au primit de la părinți. Copilul dvs va simți că e exclus, va veni acasă și va zice "mami, te rog lasă-mă să mă uit și eu la desenele X" sau "mami, cumpără-mi și mie nu știu ce cd". Dvs îl refuzați, așa că în momentul în care copilul dvs va fi exclus din grupul lui de prieteni (iar mai târziu se va retrage singur, în mod voluntar și conștient din orice activitate de grup) vă va învinovăți, mai mult sau mai puțin conștient pe dumneavoastră. Marea greșeală a părinților și a dascălilor, în general, e faptul că pun accent numai pe dezvoltarea cognitivă. Dar cum rămâne cu dezvoltarea socio-emoțională? Bun, poate că televizorul nu-l va face mai deștept pe copilul dvs (deși chiar există cd-uri și softuri educaționale foarte bune), dar nici nu-l va îndobitoci, dacă se uită cu limită. Sunt total de acord cu impunerea unei limite și mai ales, cu filtrarea programelor sau a jocurilor la care copilul dvs are acces.
Dar extremismele, în educația copiilor, nu duc la absolut nimic bun.
Cât despre micul dumneavoastră experiment... Rezultatele bineînțeles că au fost negative. Exercițiile de matematică, precum și orice altă activitate care solicită intelectul copilului, nu poate fi făcută așa, când ai chef. În primul rând, există anumite momente ale zilei care sunt indicate pentru astfel de activități, întrucât intelectul copilului e la capacități maxime. În al doilea rând, trebuie să se facă o tranziție de la activitățile de relaxare la cele de învățare. Există mulți factori perturbatori. De exemplu, copilul e entuziasmat de acele câteva minuțele pe care le petrece privind desenele preferate. Când timpul "a expirat", resimte o ușoară dezamăgire și nu se va simți atras de nimic altceva, o perioadă (relativ scurtă de timp, dar asta depinde de fiecare copil). Nu se va putea concentra la exerciții și le va face într-o doară, ca să fie făcute.
|
Nu e chiar asa.. daca iau copilul de la joaca si-l pun la exercitii de matematica, le va face corect (chiar daca este nemultumit pt ca-i placea sa se joace). Daca-l iau de la jocuri video.. pai are cele mai proaste performante la absolut orice (citit, matematica, gramatica.. ) dupa o ora de jocuri video. O ora de nintendo il transforma destul de mult (.. intr-un prost, as zice).
Matematica face zilnic 1-2 ore, deci este foarte usor sa ne dam seama daca are performante proaste sau nu.
Ca poate fi marginalizat.. da, se poate intampla.
Dar dezvoltare socio-emotionala este si ceea ce se intampla in familie, cand copilul face teme cu mami sau cu tati. Sau a doua zi la scoala, cand observa ca efortul lui da roade.
Timpul din fata TV este un timp mort.
(Asta imi aminteste ca pe la 14 ani parintii mi-au interzis sa mai pierd timpul in fata blocului cu alti tineri de varsta mea. Ce tragedie mi s-a parut. Ce abuz nemaintalnit! Dar dupa vreo luna-doua, cand deja imi gasisem alte activitati interesante care sa-mi umple timpul, imi amintesc ca eu nu mai vroiam sa-mi intalnesc prietenele. Discutiile mi se pareau anoste, glumele imi pareau stupide..
Si copilul meu poate ca va suferi un pic ca nu stie cine-i lady gaga (ca asta asculta prietenii lui), ca nu a vazut transformers sau harry potter.. Dar acestea sunt detalii. Un pic de frustrare nu strica, iar apoi cand va decide pt el, va observa ca totusi nu a pierdut nimic. Nici macar prietenii.)