[vsovivi]

Cînd cazi de pe picioare la slujbe, aia e cea mai bună trăire a morții spre pocăință, căci până omul nu gustă din moarte nu va crede... așa că iată el, înaltul ierarh, aplica cel mai bun leac pentru adevărata pocăință: să cazi din picioare.

Asta nu este o vină, dar este greu de priceput de către oameni... căci oamenii se tem și vor să vadă buruieni mândre și falnice ca să se laude și ei aidoma lor... deci nu are nici un sens să primești slavă de la oameni... căci e clar pentru ce anume ți-o dau ei... că ești frumânșel, adică ai burtă și păr așa des nu ca Samson ci ca și Abesalom.

Dar se aude parcă un glas:

„Abesaloame, Abesaloame, pentru ce mă prigonești?.. zicea Duhul în David.
Oare nu știam eu de Tamara? Oare nu știam de păcatul lui Abiron?
N-am vrut ca să-i stric inima Abesaloame, dar tu l-ai omorât între frații săi căci el era primul născut.
N-ai făcut-o pentru Tamara căci ea îl iubea și el nu mai putea mânca fără ea, ci pentru tine însuți, nemernicule fățarnic și lăudăros. Dar nu am dorit moartea ta când ai rămas atârnat de plete în copac ci ca să te întorci pe Cale, Abesaloame, căci și tu ești fiul meu, oricât ai încerca să negi.”