Eu nu stiu si nici nu imi dau seama despre ce ar putea fi vorba, insa adaug un lucru: sa nu cadem in deznadejde, ca asta sigur e un pacat si inca unul foarte mare!
Daca ai avut intentie buna si ai facut o fapta care a iesit rau, nu trebuie sa iti faci prea mari mustrari de constiinta! Fiecare face binele la masura lui, iar uneori aceste ispite / piedici sunt spre intarirea noastra si spre smerenie, sa nu ne credem cine stie ce sfintisori.
Pe de alta parte, si acum vorbesc in general si nu fac referire la nimeni, am observat ca pacatul este luat prea in sens rigorist si formalist... Pacat e ce ne abate de la Dumnezeu, nu ce zic gandurile noastre. Pentru ca poti face pacate si sa nu ai nici cea mai mica mustrare de constiinta si poti face o fapta buna si sa te tot indoiesti in sine.
E bine sa stim ce facem si de ce facem, cum sa procedam cand gresim (scuzele nu sunt suficiente, ci trebuie actiune concreta, indreptat situatia!) si sa nu ne uitam inapoi! Vorba par. Teofi: pocainta se face cu fata spre viitor, nu spre trecut!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|