Am facut azi o fapta ciudata. Dupa aceea au urmat frica, indoiala ca nu a fost o fapta buna, ca a fost o exagerare, ca mi s-ar fi parut ca...., ca vor fi consecinte urate etc. Gandurile astea sunt oare gandurile care vin in urma pacatului - la inceput diavolul te incurajeaza sa faci un lucru, sa crezi ca e un lucru bun si apoi, dupa ce l-ai facut iti arata greseala ta sa intrii in deznadejde.

Ma tot gandesc ca oricat ma straduiesc eu sa ma incurajez si sa stabilesc cumva in mintea mea ca nu a fost pacat, daca exista gandurile astea, e indubitabil ca a fost pacat.

Voi ce credeti - daca fapta e urmata de ganduri de genul acesta, implicit si indubitabil e pacat?

As dori sa stiu pentru a discerne mai bine raul de bine.