si pe mine m-a speriat prima oara, dar stai linistit. :)
sa presupunem k un tata nu crede in Dumnezeu, nu-l intereseaza k faptele lui sunt bune sau rele... fiul lui, dak va fi la fel de necredincios si va starui in pacate, atunci va avea de suferit atat din cauza faptelor lui cat si a tatalui lui.
dak fiul, insa, nu va urma calea tatalui, ci il va iubi pe Dumnezeu, atunci pedeapsa tatalui nu se va rasfrange asupra lui.
am citit o carte pe tema asta "De ce sufera copiii" de K.V.Zorin. am sa-ti dau doar doua paragrafe:
"La intrebarea "de ce fiul sa nu poarte nedreptatea tatalui sau?", Dumnezeu raspunde: "Pentru ca fiul a facut ceea ce era drept si legiuit si toate legile Mele le-a tinut si le-a implinit; de aceea va trai". Dupa legea lui Dumnezeu, sufletul pacatosului moare daca acesta nu se caieste. Dar Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci ca "sa se intoarca de la caile sale si sa fie viu". Dumnezeu promite ca "fiul nu va purta nedreptatea tatalui si tatal nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rau, rautatea sa" (Iez. 18, 18-23).
"Vom preciza inca o data urmatorul fapt: copiii nu platesc "pentru pacatele parintilor cu pretul sanatatii lor", dar pot suferi in virtutea urmarilor acestor pacate. Nefiind raspunzatori pentru faradelegile neamului lor, urmasii sunt legati de stramosii lor genetic, psihologic, social, cultural si duhovniceste. Ambele generatii (atat cea tanara, cat si cea in varsta) [b]se influenteaza reciproc, negativ si pozitiv. Aceasta nu este karma, nu este razbunarea oarba a sortii pentru anumite fapte savarsite in timpul "vietilor anterioare", ci este rezultatul unirii fizice, sufletesti si duhovnicesti dintre parinti si copii[b]."
intelegi?
|