Citat:
În prealabil postat de Danuta
Dragii mei, sunt membru de cativa ani buni si tot de cativa ani buni nu am mai cerut ajutor pe forum, dar cum prima data a functionat, sper din suflet ca va fnctiona si acum. Am o foarte mare problema, cad foarte usor in deznadejde, intru foarte usor in panica, desi in mintea mea realizez ca Dumnezeu este mare si numai El stie ce va fi cu noi, nu ma pot abtine sa nu ma panichez teribli cand aud ''profetii'' despre cutremure, sfarsitul lumii, date exacte, ore etc. Pana trece ziua respectiva nu va pot spune ce este in sufletul meu. Astazi iar m-a cuprins deznadejdea si panica cand toate posturile radio , tv si ziarele vuiau de sfarsitul lumii pe 21 mai 2011. Am nevoie de sfaturile voastre, si de rugaciuni care ma pot ajuta pt a-mi intari sufletul si pt a nu mai cadea in deznadejde. Va multumesc pentru timpul acordat. Doamne Ajuta !
|
Teama de cataclisme o avem cu totii in doze mai mari sau mai mici.
Dar exista o categorie de persoane care sunt fascinate de iminenta unei apocalipse, dincolo de o limita rezonabila.
Aceste informatii rezoneaza puternic in forul interior al acestor persoane pentru ca in suflet sunt cuibarite multe frici. Acestea pot fi stimulate chiar de informatii banale.
Aceasta boala trebuie tratata cu toata atentia, prin exersarea unor rationamente de bun simt, care sa tempereze si sa vindece inflamatiile interioare.
De exemplu:
Intr-o zi oricum trebuie sa murim,
Ce conteaza ca este pe patul unui spital sau intr-un cataclism?
Este vreo diferenta?
Teama de moarte poate fi infranta doar confruntandu-ne cu ideea mortii,
Si cultivand credinta in bunatatea Lui Dumnezeu.
Viata este ca o licarire de fulger,
Trece intr-o clipita.
Ce este cu adevarat esential in viata, plin de semnificatie,
Este gasirea dragostei de Dumnezeu si de oameni.
Restul este praf care va fi spulberat cat ai clipi de rafalele timpului.
Mintea are multe puteri, puterea de a intelege, puterea echilibrului, puterea claritatii...dar si puterea bucuriei.
Omul echilibrat este multumit, are o bucurie speciala in suflet si atunci cand drumul sau este lin si cand se afla in dificultati.
Psihologii ii spun putere interioara, credinciosii ii spun har luminos.
Deznadejdea este o 'carenta alimentara' a sufletului care erodeaza sufletul pe fondul lipsei cugetarilor luminoase.
Rugaciunile deznadajduite folosesc putin si chiar pot agrava starea sufletului, prin accentuarea frustrarilor.
Rugaciunea trebuie unita cu capacitatea mintii de a concepe frumosul.
'Credeti ca ati si primit!'
Daca nu putem concepe paradisul, cel putin intr-o forma incipienta este dificil sa-l primim.
Asa este si cu viata noastra.
Lumea este oglinda mintii noastre.
O minte cultivata, obisnuita cu frumosul, respira paradisul chiar daca se afla pe pamant.
O minte vatamata de felurite perceptii dureroase, chiar fiind pe pamant experimenteaza cele de dedesubt.