[Mihnea Dragomir]

Sunt sigur că nimeni (în afară de cei mai detracaţi) nu obişnuieşte să îşi înjure părinţii. Nici fraţii ori surorile. Nici copiii. Nici nu ne place să auzim înjurături în casa noastră.

Dar cei pe care îi înjurăm sunt chiar fraţii şi surorile noastre. Ei au acelaşi Tată pe care îl avem şi noi. De obicei, au şi aceeaşi Mamă, care este Biserica. Nu sunt fraţii noştri şi surorile noastre nişte oameni perfecţi: noi suntem ? Au bube multe. Şi noi avem. Iar pământul este locul unde ne-a dat Dumnezeu să trăim, deocamdată. Este casa noastră.

Ce-ar fi ca, de câte ori simţim pornirea să înjurăm, să spunem una din rugăciunile acelea scurte ? Ce-ar fi ca să ne gândim ce ar spune Isus în locul nostru. Oare ar trage o sudalmă, aşa cum suntem pe punctul să facem ?

Iar dacă, din pricina slăbiciunii, am apucat să înjurăm, să facem cele prescrise de Maica noastră pentru astfel de cazuri. Presupunem că nu e vorba de cele sfinte, caz în care vorbim de încălcare a Legii care nu se poate remite decât prin spovadă. Nu. O înjurătură simplă, acolo, gen "băi boule !". În acest caz, mai întâi ar fi bine să ne pară rău. Isus ne-a auzit şi nu i-a plăcut asta. Prin graţia specială conferită lor de a participa la cele de pe pământ, e posibil şi ca părinţii ori bunicii noştri să ne fi auzit, dacă sunt în Cer. Să nu ne gândim "bine că nu ne-au auzit copiii noştri !". Ei au o părere aşa de bună despre noi şi ne-ar durea inima să ştim că au motive să şi-o schimbe. Copiii noştri şi toţi urmaşii noştri chiar nenăscuţi, vor vedea şi vor auzi ce am spus atunci, în Valea Iosafat, când "toate se vor da în vileag" şi viaţa tuturor va fi desfăşurată în ochii tuturor. Nu e aşa că, bineştiind aceste lucruri, ne-ar veni să intrăm în pământ de ruşine ?

După ce am realizat ce am făcut, să încercăm să reparăm răul produs. Să cerem iertare fratelui ori surorii noastre ofensate. Să facem, ca gest expiator faţă de Dumnezeu, câte 30 de metanii în seara zilei în care am înjurat şi o rugăciune de iertare. Două înjurături ? 60 de metanii. La trei înjurături, adică 90 de metanii ne vom gândi, cu genunchii scrijeliţi, că bine era dacă nu înjuram. După ce nu vom mai înjura zile la rând, să facem, totuşi, 30 de metanii şi o rugăciune la Domnul, Care ne-a trimis harul său lucrător astfel încât nu am mai înjurat.