Citat:
În prealabil postat de IOLANDA
Una din voi doua (iarta-ma ca-ti zic)..nu stie cum sa se roage in asa o situatie(incercare )...daca mama ta nu poate ,incearca tu sa te rogi pentru ea si ptr,tine....catre Maica Domnului,insa cu "frangerea inimii"...si multe lacrimi......deci sa o simti....in inima......crede-ma ca stiu ce zic.....incearca......Doamne Ajuta!!!!
|
Iolanda, nu stiu de ce, dar de azidimineata sunt foarte trista. Trista pentru mama. Crede-ma ca ma rog, ma rog in primul rand pentru linistea ei sufleteasca. Ieri seara m-a sunat dinnou si am vorbit cu ea. Chiar daca mi-a spus, din nou, chestii rautacioase am simtit-o ca e debusolata. E prima data cand o simt total dezorientata. Ieri m-a sunat sa ma intrebe daca sunt insarcinata. Nu am vrut sa-i raspund pentru ca stiam ce a reusit sa scoata pe gura. Acum cred ca e speriata de ce a zis. Am fost rea ca nu i-am infirmat temerile, dar e singura varianta pe care am gasit-o ca s-o opresc din blesteme. Ea acum e convinsa ca eu sunt insarcinata (eu i-am spus sa creada ce vrea ca oricum asa face) si ca blestemele ei s-ar putea sa ma afecteze. M-am trezit de dimineata cu un sentiment de neliniste legat de ea. De atunci ma gandesc doar ce e in mintea ei si ce pot sa fac s-o ajut. Chiar ma gandesc sa ma duc pana acasa in weekend, dar e foarte riscant. Daca ma simte iar ca sunt ingrijorata o va lua de la capat..............Inca nu stiu ce sa fac decat sa ma rog sa aiba liniste. Stiu ca din punct de vedere fizic e ok ca o vad cand intra pe internet. Ea nu stie ca ii este setat calculatorul ca sa i se deschida automat yahoo messenger. Asta ma mai linisteste. Problema care va aparea e ca sambata pleaca din tara sa lucreze in strainatate. Mi-e mila s-o las sa plece cu sufletul asa greu, dar nu stiu cum sa fac ca sa nu inrautatesc situatia. Nu mai vorbeste cu absolut nimeni, s-a certat cu toate neamurile .........si zau ca suntem o familie mare. Efectiv ma doare pentru ea........
A avut dreptate ca nu voi putea fi fericita daca ea e nefericita. Dar in acelasi timp nu pot s-o mai las sa-mi conduca viata. A trecut la un fel de paranoia: toata lumea ii vrea raul, toti sunt impotriva ei. Asta imi aminteste de primele discutii dintre noi:" mai intreaba si tu pe altii sa vezi ca nu sunt singura de parerea asta". Acum s-a dovedit ca e singura. Si acest lucru o doare. Chiar mi-e mila de ea, dar nu mai stiu cum sa rezolv situatia. Ca de cate ori m-am dus sa vorbim de fiecare data s-a intors impotriva mea.
Ma rog si ma rog din tot sufletul meu. Si nu ma rog pentru mine, ma rog pentru ea si pentru tata. Sper sa-i ajute Dumnezeu sa treaca peste asta, chiar daca nu impreuna cu mine, dar sa nu mai sufere........E trist ca am ajuns aici. Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa ma cert cu parintii mei............
Ei sunt convinsi ca tot ce fac e ca sa le fac rau lor.
Poate cineva va reusi sa ma inteleaga, vreau si eu familia mea........vreau sa am un copil si vreau sa ma asez la casa mea. Am "copilarit" destul.