În acestă după-amiază am fost la Capela Cimitirului (o bisericuţă minunată în miniatură) unde se odihneşte Vasile, având alături cu mare dragoste pentru toţi acei care vin să-l vadă pe Elena şi pe Anastasia.
Stând împreuna cu ei am avut senzaţia că mă aflu în vizită la o familie de oameni tineri care se iubesc mult.
Aş vrea să vă mărturisesc că nu am văzut (şi am ceva ani) pe cineva mort care să arate aşa.
O frumuseţe duhovnicească mai presus de cuvinte şi o pace de nedescris îi luminează faţa tânără. Nu exagerez cu nimic dacă vă spun că arată ca un sfânt şi are un zâmbet de împăcare şi o mare linişte pe faţă.
Privindu-l mi-am spus că într-adevăr, moartea nu există pentru acei care sunt împăcaţi cu Dumnezeu.
Veşnica lui pomenire.