Citat:
Da, dar vorbim:
1. Despre ritul apusean curent, forma ne-extraordinara, adica ordinara. :D In care, cel putin aici in Olanda se ingenuncheaza imediat dupa Sanctus, cand si clopotul suna o data, pana la marele Amin, unii (eu, si altii de exemplu) ingenunghind pana la Tatal Nostru, desi nu este obligatoriu. Binecuvantarea, ca si Sf. Impartasanie, in ritul de dupa Vat. 2 se primeste in picioare, nu in genunchi ca si in ritul vechi. Desi si binecuvantarea poti sa o primesti in genunchi, iar Sf. Impartasanie, cel putin la biserica la care merg eu, dar e posibil sa fie altfel in altele, nu iti este refuzata daca vrei sa o primesti in genunchi. Inca ceva: pentru ritul vechi nu exista rubrici scrise pentru credinciosi, ci doar pentru preot. Practic, mi s-a spus, credinciosii ar putea sta si in cap si nu ar fi nici un pacat pentru ei. Atata timp cat este reverentios, ma gandesc eu. :D Preotul in schimb....
2. Despre Olanda, unde in unele, destul de multe biserici, unde un lucru normal este sa vezi corul frumos aliniat si asezat in spatele preotului (care bineinteles ca slujeste versus populum, si nu la biserica la care merg eu), in altar, si cateva alte ciudatenii pe care nu le vezi in alta parte.
|
Conciliul Vatican 2 nu a schimbat absolut nimic în ceea ce privește cele 5 situații când se îngenunchează. În mod excepțional, în acele țări în care episcopii au cerut acest lucru, Roma a permis ca Sf Împărtășanie să poată fi primită și în picioare. Asta este un indult, nu e obligatoriu și nici măcar recomandat. Dacă ați observat, Papa acordă Sf Împărtășanie numai în genunchi (apusenilor), chiar dacă e vorba de Regina Spaniei. În ritul apusean, cu toții este bine să îngenunchem în fața Lui, fiindcă este Cel față de care "tot genunchiul se pleacă". În ritul răsăritean, toți trebuie să Îl primim în picioare și cu mâinile pe piept, fiindcă în această poziție vom învia.
Poziția firească a corului este fie în lateralul Presbiteriului (într-un cafas, unde e schola cantorum) fie deasupra intrării în biserică. Nu este bine să fie în fața congregației, deoarece biserica este ca o navă care navighează spre Cristos: toți, cor și credincioși, în frunte cu preotul, au aceeași direcție: nu spre cor, ci spre Domnul, Care este Soarele ce a răsărit pentru noi, închipuind Poporul lui Dumnezeu aflat în marș, care este progresul liturgic. Aflați în Corabie, noi înaintăm prin furtuna acestei lumi. El se dă jos de pe muntele în care se roagă Tatălui pentru noi și se întrupează euharistic, până la uniunea mistică ce este Cuminecarea, salvându-ne de la înec în valurile mării.
Răsăriteni ori apuseni, e aceeași idee, izvorâtă dintr-un simț liturgic dezvoltat de-a lungul secolelor.
"Missă" înseamnă trimitere, iar "Liturghia" înseamnă lucrare, slujbă. Adevăratul ei adresant nu e corul, nic preotul care îl închipuie pe Cristos, ci Dumnezeu Tatăl.